Juche, mitul Coreei de Nord

Foto: Media

Dinastia Kim din Coreea de Nord,

Din 1955, ideologia directoare a Coreei de Nord este Juche. Cuvântul este adesea tradus ca „dependență de sine”. Aceasta este „marea contribuție” a lui Kim Il-sung, bunicul lui Kim Jong-un, la gândirea marxist-leninistă. Există un vast memorial dedicat lui Juche pe malul sudic al râului Daedong din Phenian.

Dar, Ideologia politică Juche din Coreea de Nord este un mit.  Juche, gândirea ideologică a Partidului Muncitoresc din Coreea de Nord însemnă auto-izolare,  starea de a nu avea nevoie de niciun ajutor, sprijin sau interacțiune pentru supraviețuire;  este un gen de autonomie colectivă. La scară națională, o economie total autonomă care nu face comerț cu lumea exterioară se numește autarhie.

Însă, Coreea de Nord nu s-a bazat niciodată pe sine. În primii 40 de ani, țara era aproape în întregime dependentă de Moscova pentru sprijinul economic. În 1991, când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, economia etatistă a Coreei de Nord s-a destrămat și populația a fost înfometată.

În mijlocul foametei, poporul nord-coreean a început să facă schimburi comerciale. Din haosul și prăbușirea anilor 1990 a apărut o nouă economie,nereglementată și nerecunoscută în mod oficial, totuși, oamenii din Coreea de Nord sunt în viață.

Dimensiunea acestei economii „negre” a fost descrisă de un tânăr defector intervievat de jurnaliștii  publicației The Guardian.

În 2013, când președintele sud-coreean Park Geun-hye a ordonat închiderea zonei industriale Kaesong de la granița cu Zona Militarizată a Coreei de Nord, tânărul și-a sunat tatăl și i-a spus să meargă în China și să cumpere ”Choco Pies”. Tânărul a spus că tatăl lui are un telefon mobil cu o cartelă simplă chineză, interzis în Coreea de Nord – lucru este ilegal și periculos, dar și comun. O dată pe săptămână tatăl tânărului călătorește la frontiera chineză, se conectează la rețeaua mobilă chineză, iar fiul său îl poate suna.

Referitor la Choco Pies, tânărul a spus că firmele sud-coreene care operează în zona industrială Kaesong plăteau lucrătorii nord-coreeni, în parte, cu produsele sud-coreene. Unul dintre cele mai populare  fiind Choco Pies.

Acestea sunt atât de populare încât deveniseră un fel de monedă pe piața neagră în Coreea de Nord. Când zona Kaesong s-a închis, prețul de pe piața neagră pentru Choco Pies a crescut foarte mult.  Prin urmare. tânnărul i-a spus tatălui său să meargă în China și să cumpere cât mai multe cutii de ciocolată pentru a-și crește profitul.

Mulți nord-coreenii de la granița cu China fac contrabandă. Reporterul de la The Guardian a vorbit, la Seul cu unul dintre ei. Acesta a povestit cum grupul din care făcea parte a mituit polițiștii de frontieră din Coreea de Nord pentru a lăsa o secție de frontieră nesupravegheată pe timpul nopții. Grupul trecea în China transportând fier vechi și minerale prețioase și aduceau înapoi „tot felul de lucruri, alimente, haine, DVD-uri, droguri, pornografie”, a spus el. „Drogurile și pornografia sunt periculoase”, a spus acesta.

„Care este cel mai periculos lucru în Coreea de Nord?”, l-a întrebat reporterul. „Să zgârii sau să furi metal dintr-o statuie Kim, poți fi împușcat pentru asta”, a spus defectorul.

Mărfurile de contrabandă din China sunt tranzacționate pe piețe mari, care au apărut în fiecare oraș din Coreea de Nord.

Această economie informală funcționează. A apărut o nouă clasă de întreprinzători  care achiziționează proprietăți în Phenian. Economia Coreei de Nord crește, fără a exista o schimbare de ideologie sau ceva care să indice o schimbare fundamentală la vârful ierarhiei politice.

2018 – Plenara Partidului Muncitoresc

La sesiune plenară a Partidului Muncitorilor din Coreea, din 20 aprilie, Kim Jong-un a susținu un discurs intitulat:

„Accelerarea în continuare a construcției socialiste, așa cum o cere noua etapă a înaltei revoluții în curs de dezvoltare”.

În cadrul acestuia, Kim a declarat înghețarea tuturor testelor ulterioare privind armele nucleare și rachetele cu rază lungă de acțiune și o „nouă linie strategică” care se va concentra pe construirea economiei Coreei de Nord.

Acest discurs a fost luat de unii observatori ca un semnal că, Kim Jong-un este gata să-și îndeplinească promisiunea pe care a făcut-o la Beijing – de a urma exemplul Chinei.

Profesorul John Delury de la Universitatea Yonsei din Seul a spus că în „Noua strategie, economia este pe primul loc – 100% pe economie”. Kim a spus,” Într-adevăr, voi îmbunătăți economia. Nu va trebui să vă strângeți din nou cureaua.”

„În ultimii cinci sau șase ani a fost o îmbunătățire modestă, dar nu a avut loc niciun progres. Pentru că, evident, el s-a concentrat asupra programului nuclear. Și acum vedem un pivot”, a spus Delury.

Alții, precum Bradley K Martin, sunt mult mai puțin siguri:

„Se gândește serios că poate transforma această țară? Nu știu. Nu se potrivește cu ceea ce știm despre el. A avut mulți ani să facă acest lucru dacă ar fi dorit. El a făcut spectacol la fel ca tatăl și bunicul său. A construit monumente, la fel ca ei.”

„Nu am văzut nici o dovadă că economia a fost într-adevăr reformată, cu excepția recunoașterii tacite că există o altă economie (economia la negru). Toată lumea ar fi murit dacă nu ar fi fost „altă economie”. ”

Dacă Kim Jong-un are acum intenția de a-și dezvolta țara, are nevoie de ridicarea sancțiunilor. Are nevoie de investiții masive și de comerț. Pentru a obține acest lucru, Statele Unite au cerut renunțarea la armele nucleare.

Societatea nord-coreenă este clasificată pe caste

Un alt defector aflat în Coreea de Sud, Choi Min-jun, avea 14 ani când a fost ales să se alăture celei mai de elită unități din armata nord-coreeană – Garda Comandamentului Suprem. Astăzi el trăiește în Coreea de Sud sub un alt nume.

O unitate secretă protejează dinastia regală a Coreei de Nord. În timp ce Kim Jong-un a sosit la summitul cu președintele sud-coreean, Moon Jae-in, în aprilie, a fost filmat un grup de tineri înalți care formau garda de corp ce însoțea limuzina Mercedes a liderului nord-coreean.  Ei făceau parte din elita Gărzii Comandamentului Suprem.

Choi Min-jun nu a avut nicio șansă să intre în acel cerc al elitei militare. Nu era destul de înalt. Dar, mai important, el avea ”origini familiale nesănătoase”.

„Nu m-am născut în cel mai înalt rang al societății”, spune Choi, „deci nu puteam servi în garda de corp personală a liderului suprem. În schimb, am fost repartizat la unitatea de luptă”.

Deși clamează că este stat socialist, Coreea de Nord are un sistem de caste elaborat și rigid care clasifică fiecare persoană din momentul în care se naște. Se numește Songbun.

Site-ul NKNews descrie Songbun astfel:

„Songbun împarte populația în grupuri, în funcție de statutul și acțiunile strămoșilor lor paterni în timpul perioadei coloniale japoneze și al Războiului Coreean din 1950-1953. Songbun stabilește dacă unei persoane îi este permis să locuiască în capitală, alocarea locului de muncă și ce fel de educație poate primi „.

Statusul Songbun este crucial și nu poate fi schimbat. Dacă bunicul a luptat împotriva japonezilor în timpul ocupației Coreei, urmașii sunt considerați „loiali”. Dacă el a lucrat pentru conducătorii coloniali japonezi, urmașii sunt considerați „dușmani” și așa rămân pentru întotdeauna.

Dezavantajul lui Choi Min-jun în Coreea de Nord:

Familia lui Choi este de țărani agricultori – ei nu serviseră japonezilor, dar nici nu s-au opus acestora. De aceea Choi a fost trimis la o unitate de luptă.

„În Coreea de Nord spălare de creiere începe la o vârstă fragedă”, a spus Choi. „Am fost învățat că familia Kim sunt zei. Și am crezut”.

„Cand Kim Il-sung a făcut apel că trebuie să extragem mai mult cărbune, am spus:” Voi merge în mină! „Asta arată cat de naiv și loial eram față de familia Kim.

Choi a descoperit rapid că Garda Comandamentului Suprem nu era acolo pentru a proteja familia Kim de dușmanii străini, ci de propriul popor.

„Pentru familia Kim, toată lumea este un potențial inamic”, a spus Chiu. „Armata nord-coreeană, Departamentul de Stat Major, Ministerul Forțelor Armate ale Poporului, precum și întregul popor nord-coreean, toți sunt dușmani potențiali”.

Choi a fost instruit să nu aibă încredere în nimeni, nici în propriii părinți.

Pe măsură ce paranoia familiei Kim a crescut, a crescut și dimensiunea forțelor de asigurare a securității personale a acestora.

„Când familia Kim a văzut prăbușirea Blocului estic și căderea Uniunii Sovietice au fost șocați”, spune el. ”Au crescut drastic dimensiunea Pazei Comandamentului Suprem. Acum numără aproape 120.000 de soldați. Sunt la fel ca o casă regală medievală, le este teamă să nu își piardă puterea. Regimul Kim vede numai dușmani jurul lor.”

La fel ca multe familii regale de-a lungul vremurilor, uneori ucide pentru a-și proteja poziția.