Stenograma Întâlnirii de la Malta dintre Gorbaciov și Bush, 2-3 decembrie 1989 – document tradus

În largul coastei Maltei, pe o navă sovietică numită Maxim Gorki, președintele american George Bush și liderul sovietic Mihail Gorbaciov s-au întâlnit la trei săptămâni de la căderea Zidului Berlinului pentru a discuta despre schimbările rapide din Europa. Bush și-a exprimat sprijinul pentru perestroika și alte reforme din blocul estic, iar ambii lideri au recunoscut diminuarea tensiunilor care au definit Războiul Rece.

La summit nu s-au semnat acorduri, dar pentru unii a marcat sfârșitul Războiului Rece.

Retrospectiv, semnificația Întâlnirii de la Malta este subiectul unor dezacorduri substanțiale între cercetători și foștii factori de decizie. Unii văd summitul ca fiind esențial pentru sfârșitul pașnic al Războiului Rece și prefigurarea „unei noi relații între Est și Vest, o nouă Europă”.

Transcripția americană a summit-ului a fost mult timp clasificată, Arhiva Securității Naționale (NSA) scriind în 2009 că „[memorandumurile de conversație] din SUA rămân, încă, clasificate la Biblioteca George H.W. Bush din Texas.” Această variană nu a fost publicată integral, având doar 12 pagini; stenograma sovietică are 35 de pagini .

Stenograma sovietică a fost publicată de Fundația Gorbaciov.

Cele două stenograme sovietică și americană sunt pe fond în acord. Există diferențe de ton și conținut, dar, de cele mai multe ori, stenogramele sunt asemănătoare în ceea ce privește problemele discutate și cine a avansat, în ce poziție. Întrebarea dacă Uniunea Sovietică (URSS) va interveni ca răspuns la prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est ilustrează acest lucru.

Ambele stenograme consemnează eforturile lui Bush de a-l asigura pe Gorbaciov că administrația SUA dorea ca perestroika să reușească și lega acest sprijin de toleranța sovietică în Europa de Est. Gorbaciov a contracarat împingându-i pe americani să pună capăt politicilor Războiului Rece menite să izoleze și să slăbească URSS (sau, după cum a spus el, urmând ideea că „singurul lucru pe care trebuie să-l facă SUA este să-și păstreze coșurile pregătite pentru a strânge fructele”) și să coopereze cu URSS într-un moment în care politica internațională „trecea de la o lume bipolară la una multipolară.” Mai târziu, Gorbaciov a adoptat o abordare diferită și a căutat să echivaleze intervenția SUA în sprijinul președintelui filipinez Corazon Marcos cu potențialul sovietic și intervenția în Europa de Est. Cu toate acestea, după ce se pare că a sugerat că sovieticii încă iau în considerare o intervenție în sprijinul RDG, el a dat imediat înapoi și a reafirmat „poziția noastră este neamestec”.

Între timp, în sesiunea finală a summit-ului, Bush și Gorbaciov s-au contrat asupra perspectivei reunificării Germaniei. Chiar dacă Bush a afirmat că Statelor Unite „nu i se poate cere să dezaprobe reunificarea Germaniei”, Gorbaciov a ridicat spectrul unei Germanii unite într-o Europă unită care ar putea concura atât cu Statele Unite, cât și cu Uniunea Sovietică. După ce a făcut acest lucru, Gorbaciov a propus ca, în cazul în care unificarea Germaniei va continua, ea să se desfășoare încet în cadrul procesului Helsinki și să nu se dezvolte în detrimentul „instrumentelor care au menținut echilibrul” în Europa (adică, Tratatul Atlanticului de Nord și Organizația Pactul de la Varșovia).

Stenogramele confirmă discuțiile privind controlul armelor și al dezbaterilor privind negocierile pentru forțele convenționale în Europa (CFE). Atât stenogramele americane, cât și cele sovietice, de exemplu, îl arată pe Gorbaciov care detaliază poziția sovietică cu privire la negocierile referitoare la forțele convenționale din Europa (CFE). De asemenea, îl prezintă pe Gorbaciov criticând eșecul NATO de a prezenta contraoferte la propunerile sovietice și sugerează un efort susținut al americanilor pentru a evita discutarea detaliilor. Ambele stenograme indică faptul că sovieticii au făcut presiuni asupra Statelor Unite pentru a include forțele navale în discuții – și eforturile americane de a evita angajarea în această chestiune.

Stenogramele nu au diferențe substanțiale. Discuția despre cooperarea economică și convergența politică dintre Est și Vest reprezintă un exemplu. Copia sovietică dezvăluie că Gorbaciov lăuda „perspectivele bune de cooperare în CAER [Consiliul pentru Asistență Economică Reciprocă]”. Imediat după aceea, Gorbaciov a continuat să susțină o apropiere mai profundă dintre SUA și sovietici, făcând paralele între instituțiile politice interne americane și sovietice, observând că „legislatorii noștri cooperează deja – și nu rău – și se dezvoltă o „democrație a poporului””. Stenograma americană, pe de altă parte, relatează că Gorbaciov afirmă pur și simplu necesitatea „de a lăsa comunitățile economice [Estul și Vestul] să interacționeze”.

Transcrierea sovietică a Întâlnirii de la Malta[1]

2-3 decembrie 1989

Prima sesiune plenară, 2 decembrie.

Gorbaciov: Bun venit, domnule președinte, și membri ai Delegația americane, la bordul vasului de croazieră sovietic Maxim Gorki. Tu ai fost cel care ai avut inițiativa organizării aceastei întâlniri. Aș dori mai întâi să spun că noi apreciem foarte mult această inițiativă a președintelui.

Bush: Mulțumesc foarte mult.

Gorbaciov: M-am gândit: ce s-a întâmplat în evoluțiile mondiale care au determinat URSS și S.U.A.

să ne întalnim în acest mod? Nu doar ceea ce s-a întâmplat, ci și pentru că se întâmplă multe. Acesta este un lucru important. Pentru acest motiv trebuie să găsim un dialog nou, profund, unul care să să fie integral legat de acele schimbări și evenimente noi care se vor desfășura pe arena internațională. Trebuie să ne conducem afacerile internaționale într-un alt mod; trebuie sa ne adresăm schimbărilor. Prin urmare, nu mai putem limita munca activă pentru a fi condusă la nivelul miniştrilor de externe. Viaţa cere să organizăm întâlniri de lucru mai dese şi sporirea contactelor între liderii națiunilor noastre.

Această întâlnire este, fără îndoială, un preludiu oficial al întâlnirilor dintre noi. În orice caz, va avea propria sa menire. În general, sunt impresionat de întâlnirile neoficiale care nu sunt însoţite de formalităţi speciale. În ceea ce te privește, am avut o corespondență substanțială. Dar, este important să ne așezăm la masa și să vorbim. Aceasta are o semnificație simbolică nu numai pentru URSS și S.U.A., ci pentru întreaga lume.

În Uniunea Sovietică și Statele Unite și în întreaga lume, oamenii speră că negocierile din Malta nu vor fi pur și simplu un simbol frumos al relațiile noastre, dar că vor aduce rezultate.

Lăsați experții noștri să lucreze împreună cu liderii. Se vor crea oportunități pentru a face acest lucru.

Încă o dată, vă urez bun venit, domnule președinte.

Bush: Mulțumesc pentru cuvintele tale amabile. Eu am venit mai întâi cu sugestia pentru această întâlnire. Dar eu am procedat pe baza ipotezei că astfel de negocieri ar fi fi acceptabil și pentru partea sovietică. Prin urmare, eu simt că am pregătit această întâlnire împreună. Vara trecută, în timp ce călătoream cu avionul de la Paris la Washington, am editat proiectul scrisorii mele către dumneavoastră referitoare la în această întâlnire, dându-mi seama că îmi voi schimba poziția cu 180 de grade. Această schimbare în abordarea noastră a fost înțeleasă de poporul american. ​ De când a fost propusă ideea acestui summit, au avut loc multe evenimente în arena internațională. Mă aștept ca în viitor să ne împărtășim opiniile despre aceste schimbări, nu numai în Europa de Est dar şi în alte regiuni, pentru a ajunge la o înțelegere mai bună și mai profundă a pozițiilor noastre. Sunt în favoarea unor schimburi nu numai prin intermediul delegațiilor noastre, dar și unu-la-unu. Cred că că ar trebui să ne întâlnim mai des.

Gorbaciov: Sunt de acord. Am sentimentul că deja vorbit despre aceste lucruri  și această întâlnire este o continuareutilă a discuțiilor noastre.

Bush: Da, așa este. Am avut deja discuții productive. Aș dori, dacă îmi permiteți, să conturez câteva dintre gândurile părții americane. Sunt pe deplin de acord cu ceea ce ai afirmat cu privire la importanța întâlnirii noastre în Malta. Eram pregătit să fac referiri similare. Prin urmare, nu le voi repeta.

În ceea ce privește atitudinea noastră față de perestroika. Aş vrea să îmi exprim acordul cu ceea ce ai spus la New York: lumea va fi mai bună dacă perestroika se termină cu succes. Nu cu mult timp în urmă au existat mulți oameni din SUA care s-au îndoit de acest lucru. La acea vreme tu a spus la New York că au existat elemente care nu și-au droit succesul perestroikăi. Nu pot spune că nu există astfel de elemente în SUA, dar pot spune cu certitudine că oamenii din Statele Unite, care gândesc serios, nu împărtășesc aceste opinii.

Aceste schimbări în starea de spirit a publicului din Statele Unite sunt afectate de schimbările din Europa de Est, de procesul în ansamblu al prestroika. Desigur, printre analiști și experți există puncte de vedere diferite, dar poți fi sigur că ai de-a face cu o administraţie din SUA și cu un Congres care își dorește succesul suprem a reformelor tale.

Aș dori acum să ofer o serie de pași pozitivi, care, în opinia noastră, ar putea oferi o direcție general pentru sarcina noastră comună de a pregăti un summit oficial în Statele Unite.

Câteva comentarii referitoare la probleme economice. Vreau să va informez ca administratia mea intentioneaza să ia masuri pentru suspendarea Amendamentului Jackson-Vanik, care împiedică acordarea statutului de Națiune cea mai favorizată pentru Uniunea Sovietică.

De asemenea, vreau să vă informez că administrația a adoptat o politică de abrogare a Amendamentului Stevenson și Baird, care limitează posibilitatea prelungirii creditului pentru partea sovietică…

​ Aceste măsuri, pe care, acum, administrația le propune în domeniul relaţiilor sovieto-americane, sunt ghidate de un anumit spirit; nu sunt deloc dirijate spre o demonstraţie de superioritate americană. Si în acest sens, așa cum le înțelegem noi, sunt în conformitate cu abordarea dumneacoastră. După cum se înțelege, noi, în SUA, suntem profund convinși de avantajele tipului nostru de economie.

Dar nu asta este problema acum. Noi am încercat să construim propunerile noastre într-un mod care să nu dea impresia că America „salvează” Uniunea Sovietică. Noi nu vorbim despre un plan de asistență, ci despre un plan pentru cooperare.

După ce amendamentul Jackson-Vanik este abrogat, condiţiile vor fi favorabile pentru eliminarea restricţiilor de acordare a creditului. Administraţia americană consideră că aceasta nu este o chestiune de acordare de asistenței, ci de a crea condiţiile dezvoltării unei cooperări eficiente pe probleme economice. Intenționăm să transmitem considerațiile noastre pe această temă către partea sovietică sub forma unui document. Implică o serie de planuri serioase în domeniile privind finanţele, statistica, funcţia pieţei etc.

Aș dori să spun câteva cuvinte pentru a ne clarifica poziția față de dorințele părții sovietice de a obține statutul de observator în cadrul GATT. Odinioara, opiniile noastre au fost împărțite cu privire la această problemă – SUA a fost împotriva admiterii URSS în această organizaţie. Acum poziția a fost reexaminată. Suntem pentru acordarea Statutul de observator al părții sovietice în GATT. Aceasta se bazează pe opinia conform căreia participarea URSS la GATT va permite familiarizarea cu condițiile, funcționarea și dezvoltarea pieței mondiale.

​Există un alt domeniu în care pot fi folosite noi abordări pentru dezvoltarea cooperării economice. Am în vedere stabilirea de contacte cu Organizaţia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Aceasta ar oferi un cadru bun de cooperare pe probleme economice între Est si Vest. Administrația este în favoarea activării în această direcție.

[Bush a trecut la discutarea problemelor regionale și a declarant poziţia SUA cu privire la situaţia din America Centrală. Apoi a propus ca cele două părți să discute despre problema dezarmării. ]

Gorbaciov: Sunt de acord.

Bush: Știți că administrația mea este în favoarea eliminării armelor chimice. Astăzi vreau să declar noua noastră propunere, care conține un element de noutate.  Dacă partea sovietică își va da acordul, principiul propunerii noastre privind problema armelor chimice, care a fost expus în discursul meu la Adunarea Generală a ONU, din septembrie, apoi în cadrul aceastei abordări SUA ar putea fi de acord să abandoneze programul nostru de modernizare, adică pe mai departe [programul de]  producție de arme binare după o convenție cuprinzătoare privind interzicerea armelor chimice, ar intra în forta.

​ În termeni practici, aceasta ar însemna că în viitorul apropiat cele două părți ar putea ajunge la un acord asupra reducerii semnificative a livrărilor de arme chimice, ducând la 20 la sută cifra actuală pe agenți chimici din arsenalul SUA și, la opt ani de la intrare în convenția de arme, [reducerea acesteia] la 2 la sută.

Ne propunem să realizăm planul astfel încât până la momentul reuniunii la nivel înalt din SUA ,la mijlocul anului viitor, proiectul unui acord bilateral ar fi gata și ar putea fi semnat la acel moment.

Pe armele convenționale. Desi aceasta contează, necesită muncă serioasă legată, printre altele, de necesitatea depăşirii anumitor bariere nu numai în ţările noastre, dar și în alte ţări, de exemplu în Franța, ne-am putea aștepta să ajungem la un acord cândva anul viitor. Cred că în acest sens, am putea seta următorul scop: să urmărească semnarea unui accord, în 1990, privind reducerile radicale ale forțelor convenționale în Europa, obținând semnături pe un astfel de acord în timpul reuniunii la nivel înalt a reprezentanților țărilor participante la negocierile de la Viena.

Cu privire la problema unui viitor tratat de reducere a arme ofensive strategice. Partea americană încearcă să să ofere inițiativa adecvată pentru negocieri în acest sens. Suntem în favoarea rezolvării în comun a tuturor probleme cheie restante pentru viitoarea reuniune la nivel înalt, în S.U.A. Nu excludem nici posibilitatea ca până atunci proiectul de tratat privind reducerea armelor ofensive strategice și atașamentele sale vor fi convenite în totalitate.

În acest caz, tratatul ar putea fi semnat în cursul întâlnirea la vârf.

Sperăm că la viitorul summit sovietic-american discuțiile dintre miniștrii noștri de externe vor conduce la soluții, în viitorul apropiat,  la probleme precum o procedurăde luat în considerare pentru rachetele de croazieră cu rază lungă de acțiune lansate prin aer, criptare prin telemetrie, restricții privind nedesfășurarea de rachete etc. În ajunul întâlnirii dintre miniștri noștri de externe, care ar putea avea loc la sfârșitul lunii ianuarie, partea americană plănuiește să-și formulize poziția asupra acestor întrebări și să o ofere la aceste negocieri.

De asemenea, intenționăm să oferim instrucțiuni către delegația noastră la negocierile de la Geneva pentru a retragere propunerea anterioară americană privind interzicerea dispozitivelor mobile pentru rachetele balistice intercontinentale.

Aș dori să cer părții sovietice să se întoarcă din nou la problema restricţiilor la SS-18 rachete balistice intercontinentale. Am dori să interzicem modernizarea acestor rachete și am dori ca partea sovietică să exploreze mai profund posibilitatea unilaterală pentru restricție.

În ceea ce privește protocoalele pregătitoare la tratatele din 1974-1976 privind testele nucleare subterane, există, în opinia noastră, toate posibilitățile de a finaliza această lucrare în curând și semnarea protocoalelor declarate la întâlnirea noastră din S.U.A.

În present, devine din ce în ce mai importantă găsirea unei soluții la problema prevenirii și proliferării rachetelor și a tehnologiei rachetelor. In acest sens, Statele Unite ar saluta aderarea Uniunii Sovietice  convenția de limitare a armelor,  la care participă deja șapte națiun occidentale.

Gorbaciov: Această problemă este deja în discuție.

Bush: Am dori să ridicăm întrebarea dacă ar fi posibil ca Uniunea Sovietică să publice aproximativ aceeași cantitate de date despre armata sovietică, buget așa cum facem în Statele Unite. Cred că publicațiile noastre oferă o idee destul de cuprinzătoare despre felul în care este întreprinsă activitatea militară în ţara noastră. Sunt sigur că serviciile dumneavoastră de informații pot confirma acest lucru.

Gorbaciov: Îmi raportează, dimpotrivă, că nu publicați totul.

Bush: Sunt sigur că publicarea a mai multor date detaliate despre bugetele militare, pe bază reciprocă, ar încurajea încrederea în acest domeniu.

Aș dori să abordez câteva întrebări care sunt important pentru viitor.

Deosebit de critice sunt în prezent problemele protecției mediului. Acum suntem nevoiți săţinând cont chiar şi de consecinţele economice ale schimbările climatice globale. Unele țări occidentale merg atât de departe pentru a reduce drastic chiar și activitatea economică esențială de dragul de a evita aceste schimbări.

Încercăm să abordăm aceste probleme rațional, să evităm extremele. În prezent, URSS și S.U.A. lucrează activ la un comitet care pregătește o conferință internaționala privind clima sub egida ONU. Acest lucru aduce rezultate satisfăcătoare. În viitor, planificăm încă doi pași importanți în această direcţie. În primul rând, după ce lucrările comisiei sunt terminate, din  toamna anului viitor intenționăm să găzduim o conferință pentru a creiona un tratat limitat privind schimbările climatice.

Protecția mediului necesită atenția oamenilor de știință, de frunte. L-am întrebat pe asistentul Casei Albe pentru Știință [și Tehnologie], Director [B]romley, despre organizarea unei conferințe despre mediu, în primăvara viitoare despre mediu, pentru a reuni cele mai fine minți științifice precum și conducătorii departamentelor adecvate din multe ţări. Eu sper că la aceast forum vor participa și reprezentanți sovietici.

Dezvoltarea cooperării între țările noastre depinde în mare măsură de participarea tinerilor la

acest proces. Aici schimburile de studenți sunt destinate să joace un rol important. Vă sugerăm să faceți aranjamente astfel încât în anul şcolar 1990-91, acest tip de schimb să poată fi a crescut la aproximativ 1.000 de persoane de fiecare parte.

Programul extins ar implica tineri cu vârsta de până la 25 de ani. În plus, o atenție deosebită ar trebui să fie acordată schimburilor de studenți în științe umaniste și sociologie.

Experiența practică ar fi foarte productivă cu privire la programele de studii agricole.

Gorbaciov: Vă mulțumim că ați împărtășit aceste lucruri,  interesante idei. Aceasta este probabil cea mai bună dovadă a faptului că Administrația președintelui Bush a pus accentul politic de-a lungul liniilor sovieto-americane. Intenționez să ating câteva probleme specifice ceva mai târziu.

​ Acum aș dori să fac câteva observații cu caracter filozofic, în general. Pare foarte important să vorbim despre concluziile la care putem ajunge folosind experiența anterioară, din „Războiul Rece”’- ce a avut loc, care va zăbovi în istorie. Așa este, dacă doriți, avantajul procesului istoric. Dar încercăm să analizăm cursul evenimentelor trecute ca fiind obligația noastră principală. De ce este acest lucru necesar? Probabil, putem afirma că trăim un punct de cotitură istoric. Probleme cu totul noi, pe care oamenii din trecut nici măcar nu le puteau concepe, au apărut în fața omenirii. Și așa… mergem pentru a le rezolva folosind abordări vechi? Absolut nimic ar ieși din asta.

În niciun caz, tot ce s-a întâmplat nu este considerat într-o lumină negativă. Timp de 45 de ani am reușit în prevenirea unui război major. Numai acest fapt arată că în trecut nu a fost totul rău. Dar totuși, concluzia este evidentă – accentul pus pe forță, pe superioritatea militară, și odată cu ea cursa înarmărilor, nu s-a justificat.

Se pare că ambele țări înțeleg asta mai bine decât oricare dintre celelalte.

Accentul pus pe confruntarea ideologică nu se justifică fie chiar rezultat numai din continuul nostrucritic unul asupra altuia. Am ajuns la o linie periculoasă. Și este bine că am știut să ne oprim. Este bine ca a a apărut înțelegerea reciprocă între țările noastre.

Și accentul pus pe schimbul inegal între națiunile dezvoltate și subdezvoltate este și el slăbit. În ce fel? Puterile coloniale au câștigat mult din acea relație. Dar atât de multe probleme au apărut în lumea în curs de dezvoltare, probleme care nese rezolvă de la sine. Într-adevăr, totul este interconectat.

​La nivel strategic, metodele Războiului Rece și confruntările au suferit înfrângere. Recunoaștem asta. Și poate că este și mai bine recunoscut de public, în general. Nu am de gând să încep să predic. Este doar o remarcă privind faptul că oamenii se grăbesc în politică. Probleme au apărut în ceea ce priveşte mediul şi conservarea resurselor naturale care sunt legate de efectele negative ale progresului tehnologic. Și asta este în întregime de înțeles – la urma urmei, este vorba în esență despre problema supravietuirii. Opinia publică are un efect puternic și asupra noastră, a politicienlor.

Prin urmare, noi – în URSS și în S.U.A. – putem face împreună, în această etapă, un schimba radical privind vechea noastră abordare. Am fost conștienți de acest lucru în relațiile noastre cu administrația Reagan. Procesul continuă acum. Și uite cum ne-am deschis unul față de celălalt.

La nivel politic, rămânem în urmă față de starea de spirit a publicului. Și acest lucru este de înțeles – la urma urmei, sunt multe forţe care acţionează asupra liderilor politici. Este bine că Mareșalul [Serghey] Akhromeyev și consilierul tău, [Brent] Scowcroft, înțeleg problemele care apar în sfera militară.

Dar, în ambele țări există oameni – și sunt în număr considerabil – care pur și simplu ne sperie. În zona de apărare sunt mulți oameni care sunt obișnuiți cu profesia lor și cărora nu le este ușor să-și schimbe modul de a gândi. Dar acest proces a început, tot la fel.

De ce am început cu acest subiect? În cercurile politice americane se pune cu insistenţă o anumită premisă: Uniunea Sovietică, spun ei, și-a început perestroika și își schimbă direcția sub influența Războiului Rece. Se spune că în Europa de Est totul se prăbușește și, spun ei, asta susține și neprihănirea celor care s-au bazat pe metodele Războiului Rece. Și din moment ce este așa, atunci nu trebuie făcute schimbări politice. Ceea ce trebuie făcut este să creștem forța asupririi și să pregătim mai multe coșuri pentru a culege roadele [aceastei abordări]. Domnule președinte, aceasta este o concepție greșită foarte periculoasă.

Îmi dau seama că vezi toate astea. Știu că vei asculta reprezentanți ai diverselor cercuri. În orice caz, anunţurile dumneavoastră publice şi propunerile concrete pe care dumneavoastră le propuneți astăzi, care vizează dezvoltarea cooperării între URSS și SUA, înseamnă că președintele Bush a formulat o concepție despre lume care se întâlnește cu cea a noilor provocări de astăzi.

Este de la sine înțeles că fiecare persoană își face propriile alegeri. Dar este, de asemenea, clar că, în ceea ce privește relațiile dintre URSS și SUA, greșelile și erorile în politică sunt inacceptabile.

Nu trebuie să lăsăm ca politica noastră să fie construită pe concepții greșite, nici în relațiile unii cu alții, nici în relațiile cu alte țări.

La început chiar m-am gândit să fac un fel de reproș – spunând că președintele SUA și-a exprimat în repetate rânduri sprijinul față de perestroika și a comentat că Uniunea Sovietică ar trebui să-și realizeze reformele singură; dar nu ne așteptam de la președintele Statelor Unite care nu numai că a făcut o declarație, dar a trecut la acțiuni concrete care susțin declarația.

Acum există atât o declarație, cât și o acțiune. Am ajuns la această concluzie după ce am ascultat ce tocmai ai spus. Chiar dacă asta înseamnă doar planuri de acțiune, este foarte important.

A doua considerație. Lumea se confruntă cu o regrupare majoră de forțe. Este clar că trecem de la o lume bipolară la una multipolară. Indiferent dacă vrem sau nu, va trebui să avem de-a face cu o Europă unită, integrată economic. Am putea discuta separat problema Europei de Est. Fie că ne place sau nu, Japonia este un alt centru al politicii mondiale. Am discutat odată despre China. Aceasta este o altă realitate foarte serioasă, pe care niciunul dintre noi nu ar trebui să o exploateze împotriva celuilalt. Și trebuie să ne gândim cum să nu facem China să se simtă exclusă din procesele care au loc în lume.

Toate acestea, repet, sunt factori majori în regruparea forțelor în lume. Urmăresc evoluțiile politice din India – aceste politici sunt dinamice. Am vorbit pe larg cu Rajiv Gandhi. India are o abordare echilibrată care vizează stabilirea de bune relații atât cu noi, cât și cu dumneavoastră.

Ce rol jucam în aceasta regrupare? Lucruri foarte grave decurg din asta. Am început să discut această întrebare cu [George] Shultz. După una dintre discuții ne-a arătat câteva diagrame care reflectă schimbările care vor avea loc la sfârșitul secolului în relațiile economice dintre țările conducătoare ale lumii. Acum este pur și simplu esențial să înțelegem rolul URSS și al SUA în aceste schimbări majore. Schimbările nu pot fi întotdeauna însoțite de un flux pașnic de evenimente.

​ Luați Europa de Est. Ponderea sa specifică în economia mondială nu este foarte mare. Și uite cât de nervoși suntem. Ce formă de acțiune ar trebui să luăm? Acțiune colectivă?

Și ce urmează în termeni de economie, mediu și alte probleme? Trebuie să ne gândim și la asta împreună.

De mult timp conducerea sovietică s-a gândit la asta. Și ajungem la concluzia că SUA și URSS sunt pur și simplu „condamnate” dialogului, acțiunilor comune și cooperării. Nu poate fi altfel.

Dar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să încetăm să ne vedem unii pe alții ca pe dușmani. Sunt multe din astea în capul nostru. Trebuie să avem grijă să nu privim relațiile noastre doar din punct de vedere militar.

Asta nu înseamnă că sugerăm un condominiu sovietic-american. Este vorba despre realități. Și acest lucru nu pune sub semnul întrebării relațiile aliate sau cooperarea care s-au construit cu alte țări. Trebuie să înțelegem toate acestea. Tocmai am intrat în procesul de înțelegere reciprocă.

Ne-am pus întrebarea: ce fel de Uniune Sovietică este în interesul SUA – cea dinamică, stabilă, solidă sau cea care se luptă cu tot felul de probleme? Sunt informat despre sfaturile pe care le primiți.

În ceea ce ne privește, suntem interesați de o SUA care se simte încrezătoare în deciziile pe care le ia cu privire la securitatea națională și la progres. Acest gând este prezent în toate discuțiile cu partenerii mei occidentali. Și au fost sute de astfel de întâlniri.

Eu cred că oricare altă abordarea este periculoasă. Ignorarea proceselor politice interne, o lipsă de dorință de a ține cont de interesele practice ale SUA în lume – aceasta este o politică periculoasă.

Și SUA trebuie să țină cont de interesele altor țări. Între timp, există încă dorința de a asupri și de a călca pe gât. Este încă acolo. Cu toții știm asta. Prin urmare, aș dori să aud părerea dvs. în acest sens. Căci întrebarea este cum să construim o punte între țările noastre – peste râu sau pe cursul său.

​Deoarece a mai rămas mult timp în mandatul președintelui SUA, acest aspect trebuie clarificat. Cred că nu vom reuși acest lucru într-o singură întâlnire. Dar principalele probleme trebuie rezolvate. Repet: avem nevoie de claritate. Restul sunt detalii concrete, specificuri care, în final, sunt legate în mod integral de înțelegerea reciprocă asupra acestor probleme de bază…

Bush: Sper că ați observat că, în timp ce schimbările din Europa de Est au loc, Statele Unite nu s-au angajat în declarații condescendente menite să rănească Uniunea Sovietică. În același timp, sunt oameni în Statele Unite care mă acuză că sunt prea precaut. Este adevărat, sunt un om precaut, dar nu sunt un laș; iar administrația mea va căuta să evite să facă ceva care ar afecta poziția voastră în lume. Dar am fost sfătuit cu insistență să fac ceva de genul acesta – escaladarea Zidul Berlinului și să fac declarații ample. Administrația mea, însă, evită acești pași; suntem în favoarea unui comportament rezervat.

Gorbaciov: … Vreau să răspund opiniilor pe care le-ați exprimat la începutul discuției. Salut cuvintele tale. Le consider o manifestare a voinței politice. Acest lucru este important pentru mine.

Din propria mea experiență și din experiența de a lucra cu președintele Reagan, știu cum ne-am trezit de mai multe ori într-o situație în care totul s-a oprit și a rămas blocat în noroi. Delegațiile s-au așezat la Geneva sorbind cafea și nu s-a făcut nimic.

La acel moment am primit un mesaj de la președintele Reagan. Am citit cu atenție textul și am concluzionat că nu va ieși nimic din el. Desigur, aș fi putut să scriu un răspuns formal, dar nu-mi place să risipesc cuvintele. A trebuit să fac o mișcare decisivă. Și așa a apărut ideea unei întâlniri la Reykjavik. Unii oameni au fost speriați de rezultatele discuțiilor de la Reykjavik. Dar, în realitate, Reykjavik a devenit un adevărat progres în chestiunile legate de înarmare. După aceasta, mecanismul de negocieri a început să funcționeze activ și eficient.

Sau luați un alt domeniu – legăturile economice. Aici există posibilități limitate de avansare. Pentru a depăși aceste limitări, este nevoie de voință politică. Este nevoie de un semnal de la președinte. Oamenii de afaceri americani sunt oameni disciplinați și, de îndată ce văd un nou mod de a gândi în sfera economică, răspund foarte repede.

La discuțiile de la Geneva, delegațiile au stors literalmente tot ce au putut din directivele care le-au fost date. Este esențial să dăm impuls oricărei lucrări. Am luat notă de părerea dumneavoastră în această privință. Mi se par a fi demne de atenție.

Vă mulțumesc că acordați prioritate maximă problemei cooperării bilaterale. Suntem pregătiți să discutăm toate problemele legate de aceasta.

Adesea apare următoarea situație: atunci când discutăm despre relațiile dintre țările noastre, ni se spune: „Veniți la o înțelegere cu americanii, vă vom sprijini”. Dar de îndată ce începem să negociem, ei strigă: „O nouă Yalta”. Asta este oarecum firesc. Depinde mult de munca noastră cu aliații noștri și cu țările nealiniate.

​ Vom face eforturi pentru a ne adapta economia la economia mondială. Prin urmare, considerăm important să facem parte din sistemul GATT și din alte organizații economice internaționale. Credem că acest lucru va fi util pentru perestroika și ne va permite să înțelegem mai bine cum funcționează mecanismul economic mondial.

În trecut, SUA au luat o poziție negativă cu privire la chestiunea participării URSS la organizațiile economice internaționale. S-a spus că participarea la GATT ar politiza activitatea acestei organizații. Cred că acesta este un vestigiu al abordărilor vechi. Chiar a fost o vreme când am plasat problemele ideologice în prim plan. Apropo, ați făcut-o și voi. Acum vremurile s-au schimbat, există alte criterii, alte procese și nu va mai exista întoarcere la vechile moduri.

… Permitem posibilitatea în țara noastră a diferitelor forme de proprietate privată. Vom urmări să facem rubla convertibilă. Perestroika are loc și în cadrul Consiliului de Asistență Economică Reciprocă pentru a aduce principiile operaționale ale acestei organizații mai aproape de standardele economice mondiale general acceptate.

Acum, în America Centrală. Vedem cum percepeți situația din America Latină. Dar nu ne este destul de clar ce vreți de la Nicaragua. Există pluralism politic în acea țară, există mai multe partide acolo decât în Statele Unite. Și sandiniştii – ce fel de marxişti sunt ei?! Acest lucru este de râs. Unde sunt rădăcinile problemei? În esență sunt problemele economice și sociale. De ce SUA nu le văd? Spuneți că principala problemă în Nicaragua este problema puterii. Ei bine, acolo vor fi alegeri. Lăsați Națiunile Unite să le monitorizeze. Sincer vorbind, nu este treaba noastră. Lăsați acest proces să meargă înainte.

Cuba. Cuba a luat ființă fără ajutorul nostru. Mai degrabă, Statele Unite au fost cele care au jucat un anumit rol în asta. Când s-a născut noua Cubă, am aflat despre aceasta din ziare. Dar să nu ne atingem de istorie. Problema acum este cum să îmbunătățim situația actuală. Există o metodă simplă și bine dovedită: trebuie să vorbim direct cu Castro. Trebuie să înveți: nimeni nu îl poate stăpâni pe Castro. Are propriile sale idei despre perestroika noastră.

Vreau să subliniez din nou: nu urmărim niciun obiectiv în America Centrală. Nu vrem să dobândim baze sau fortărețe acolo. Ar trebui să fii sigur de asta.

Să revenim la problema dezarmării. Suntem familiarizați cu abordarea SUA pentru rezolvarea problemei armelor chimice. Cu toate acestea, în trecut, în această abordare a lipsit un element important – o disponibilitate a SUA de a reduce producția de arme binare după intrarea în vigoare a convenției de interzicere a armelor chimice. Acum acest element a apărut și este foarte substanțial. Aici au fost progrese.

Prin urmare, noi, dumneavoastră și noi, credem că o interdicție globală este esențială. Ne ținem de acest scop. Dar există măsuri bilaterale și etape definite de negociat. Miniștrii noștri de externe pot discuta despre asta.

Bush: Problema neproliferării armelor chimice este, de asemenea, extrem de critică. Sper că experții noștri vor aborda acest subiect.

Gorbaciov: Sunt de acord.

Acum, despre negocierile de la Viena și reducerea armelor convenționale în Europa. V-ați exprimat în favoarea încheierii unui acord pe această problemă, cea mai importantă în 1990, și a semnării acestuia la cel mai înalt nivel. Abordările noastre aici au coincis. Suntem pregătiți pentru o cooperare activă și constructivă pentru a atinge acest obiectiv. Există dificultăți, desigur. Dar nu voi detalia.

Despre negocierile pentru limitarea armelor strategice. Aici este nevoie de voință politică pentru a da un impuls pentru a se realiza. Te-am ascultat cu atenție și ai subliniat câteva elemente. Dar, din păcate, nu v-am auzit menționând problema rachetelor de croazieră lansate pe mare.

Acum climatul este favorabil pentru pregătirea unui proiect de tratat privind reducerea armelor strategice de ofensivă pentru a fi semnat până la momentul întâlnirii noastre de anul viitor. Și dacă până în acest moment nu a fost găsită o soluție la problema rachetelor de croazieră lansate pe mare, atunci va apărea o dificultate serioasă. Partea americană trebuie să ia din nou această întrebare în contextul pe care l-am menționat.

Bush: Asta este o problemă.

Gorbaciov: Nu încercăm să obținem simetria în oglindă. Fiecare parte are de ales; există situația țării de luat în considerare, diferitele structuri ale forțelor armate.

Dar când lucrăm pentru reducerea armelor ofensive strategice, este imposibil să ignorăm rachetele de croazieră lansate pe mare. SUA au un avantaj serios în acest domeniu. Puneți-vă în poziția noastră. Sovietul nostru Suprem nu va fi de acord cu ratificarea unui tratat dacă evită problema rachetelor de croazieră lansate pe mare.

Salut propunerile dumneavoastră privind mediul înconjurător. Vă puteți aștepta ca experții noștri să ia parte activ la conferința pe probleme de mediu planificată de Casa Albă.

Mă bucur că ați atins problema creșterii schimburilor de studenți. Am început această lucrare în timpul președinției lui Reagan. Pentru tineri este mai ușor să găsească un limbaj comun. Și sunt sigur că vor contribui la dezvoltarea pozitivă a relațiilor sovieto-americane.

Pe scurt, aș dori încă o dată să subliniez că sunt mulțumit de pașii pe care i-ați subliniat aici. Dialogul sovietico-american capătă un anumit avânt. Și pentru a-i da un suflu nou, vor fi necesare noi eforturi și noi pași…

Prima ședință privată.

Înregistrarea conversației dintre secretarul general Mihail Gorbaciov și președintele George Bush (unu-la-unu), 2 decembrie 1989

Gorbaciov: În conversația noastră confidențială, aș dori să ridic trei probleme:

În primul rând, problema Americii Centrale, în primul rând a Cubei. Domnule președinte, poate vă amintiți că, după vizita mea în Cuba, v-am scris o scrisoare. Discuțiile mele de acolo nu au fost simple. Trebuie să recunosc că, Castro și-a exprimat o anumită îngrijorare cu privire la cursul nostru. I-am clarificat o serie de probleme și, în general, totul s-a terminat cu bine. Printre altele, i-am spus: Ceea ce facem în țara noastră este dictat de nevoile noastre. Ceea ce faci în țara ta este treaba ta; nu interferăm cu ea.

Într-o conversație unu-la-unu, Castro a cerut, în esență, ajutorul nostru pentru normalizarea relațiilor cu SUA. Recent, șeful de stat major al Forțelor Aeriene Cubaneze a vizitat Uniunea Sovietică. El a discutat cu [oficiali] de la Ministerul Apărării al URSS, precum și cu mareșalul Akhromeyev. Și a repetat confidențial această cerere. Vă încredințez într-o conversație unu-la-unu și sper că acest lucru va rămâne între noi. În caz contrar, reacția lui Castro poate fi destul de puternică.

Bush: Sigur. Nu am de gând să te pun într-o situație jenantă. Nu pot exista scurgeri din partea mea. Înțeleg cât de delicată este această chestiune pentru tine.

Gorbaciov: Poate că ar trebui să ne gândim la un fel de mecanism pentru a începe contacte pe această problemă. Suntem pregătiți să participăm, dar poate că va fi inutil. Depinde de tine să decizi. Suntem gata să vă asistăm în începerea dialogului, dar cu siguranță este treaba dumneavoastră și nu vă pot cere decât să vă gândiți la asta.

Mi se pare că Castro înțelege cât de mult s-a schimbat lumea. Am simțit asta în conversația mea cu el. Dar are un sentiment remarcabil de puternic al stimei de sine și al independenței.

Bush: Ați putea, vă rog, să repetați textual ceea ce v-a spus.

Gorbaciov: Cuvintele sale au fost următoarele: În timpul contactelor dumneavoastră cu președintele, vă rugăm să găsiți modalitățile și mijloacele de a transmite interesul Cubei pentru normalizarea relațiilor cu Statele Unite. Asta tocmai am făcut acum.

Bush: Aș vrea, ca să spun așa, să vă arăt toate cărțile mele despre America Centrală și despre Cuba. Dacă ne luăm după aliații NATO, inclusiv Thatcher, Kohl, Mitterrand, în general, nu le pasă de America Centrală. Desigur, spun cuvinte bune despre democratizare și alegeri libere, dar nu au interese vitale în ceea ce se întâmplă acolo. Același lucru se referă la „flancul stâng” al organismului politic american.

Cu toate acestea, tinerele democrații în curs de dezvoltare din sud, din Rio Grande, precum și majoritatea covârșitoare a poporului american, iau această problemă ca fiind apropiată inimii.

Vedem, de asemenea, că, în comparație cu mișcarea dumneavoastră înainte, Castro arată ca o ancoră care face această mișcare mai dificilă. Acest om nu este în mod clar în pas cu schimbările și procesele care au cuprins Uniunea Sovietică, Europa de Est și emisfera noastră. Schimbările democratice îi sunt străine.

Liderii țărilor din America Latină, desigur, evită să critice alți latino-americani din Națiunile Unite. Prin urmare, am fost surprins când președintele Costa Rica, Oscar Arias, a subliniat că Castro era acum într-o izolare completă. Castro pune încă o problemă gravă. Vorbesc despre mulți cubanezi care au fost expulzați din Cuba și ale căror rude din Cuba sunt persecutate. Mulți astfel de cubanezi tind să locuiască în sudul Floridei și acolo pasiunile sunt mari împotriva acestui om care este considerat a fi cel mai rău dictator.

Castro ne-a sunat înainte; cu toate acestea, el nu a continuat niciodată cu niciun semn de pregătire pentru a-și schimba comportamentul.

Acum, despre Nicaragua. Ai spus că sandiniştii nu sunt adevăraţi marxişti. Mai devreme aveam o altă părere, dar astăzi aș avea tendința să fiu de acord. Cu toate acestea, ei încă exportă revoluție. Sunt profund convins că episodul „Cessna” nu a fost doar un accident. Orice ți-ar spune, ei transferă metodic arme – aici nu contează din ce surse – pentru FMLN. Sunt îngrijorat că acum se livrează un nou transport de elicoptere din Uniunea Sovietică în Nicaragua, deși nu mă îndoiesc de declarația domnului Shevardnadze cu privire la rachete. Într-adevăr, le-ar putea obține din alte surse.

Gorbaciov: Armele voastre sunt în regiune.

Bush: Acest lucru este posibil. Ar trebui să căutăm o modalitate de a elimina această sursă de tensiune în relațiile noastre. Considerăm organizarea alegerilor libere sub o monitorizare adecvată.

Gorbaciov: Sunt de acord.

Bush: Astăzi amândoi ar trebui să sperăm și să ne rugăm ca alegeri libere să aibă loc cu adevărat și ca [Daniel] Ortega, dacă nu este ales, să nu încerce să se agațe de putere cumva cu ajutorul armatei. Dacă există alegeri într-adevăr libere certificate de un grup de observatori străini, atunci Statele Unite vor accepta rezultatele acestora și nu vor încerca în niciun fel să influențeze sau saboteze rezultatul acestora.

Există o altă problemă malignă în America Latină. Aș spune o rană deschisă. Eu vorbesc de Panama. Eu trebuie să vă spun că nimeni din Statele Unite nu crede că Uniunea Sovietică ar putea avea o miză în succesul lui Noriega. Pentru noi el pune o problemă teribilă. Apropo, l-am întrebat pe procurorul nostru general cât de solide sunt dovezile incriminatorii împotriva lui Noriega.

Ca să vă spun sincer, aș fi gata să caut o modalitate prin care să-i dau șansa să plece fără să-și piardă fața, pentru a atenua cumva problema. Vă spun asta, desigur, cu încredere. Totuși, am primit un răspuns că dovezile împotriva lui sunt foarte convingătoare și, având în vedere cât de acută este problema drogurilor în Statele Unite, nu putem pur și simplu să dispunem de un rechizitoriu oficial al lui Noriega.

Gorbaciov: Aș dori să știți, domnule președinte, cum percepe Uniunea Sovietică unii dintre pașii administrației dumneavoastră cu privire la țări precum Panama, Columbia și, cel mai recent, Filipine. În Uniunea Sovietică, oamenii întreabă: Faptul că acestea sunt țări suverane – nu este aceasta o barieră pentru Statele Unite? De ce SUA aranjează un proces, ajunge la un verdict și îl execută de la sine?

Bush: Ce aveți în vedere când includeți Columbia?

Gorbaciov: Am în vedere folosirea forței împotriva afacerii cu droguri.

Bush: Acum, noi nu desfășurăm nicio operațiune militară. Dar nu trebuie să aveți nicio îndoială că atunci când ni se va cere să ajutăm un guvern ales democratic în lupta sa împotriva mafiei drogurilor, o vom face. Dar președintele [Virgilio] Barco este un om foarte curajos și nu ne va cere asta.

Cât despre Filipine, reacția ta m-a surprins. Președintele [Corazon] Aquino a fost ales democratic, iar acum este contestată de un grup din armată condus de colonelul [Gregorio] Honasan. Ea a cerut acoperire aeriană pentru palatul ei, care era sub amenințarea unui bombardament. Mi se pare că acest lucru nu ar fi trebuit să creeze probleme Uniunii Sovietice. Iar amploarea asistenței nu a fost atât de mare. Dacă acest lucru creează probleme pentru Uniunea Sovietică, atunci cel puțin este bine că ați menționat asta. Altfel, nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap. În orice caz, nu este dorința mea ca o astfel de asistență minimă să provoace dificultăți în relațiile noastre cu Uniunea Sovietică.

Gorbaciov: Unii încep să vorbească despre „Doctrina Bush” care înlocuiește „Doctrina Brejnev”.

Bush: Oare chiar spun asta în privința Filipinelor? Pur și simplu nu pot înțelege asta. Noi suntem, vorbind despre liderul ales legitim. Ea cere ajutor împotriva unui colonel insolent.

Gorbaciov: Sunt de acord. Cu toate acestea, cred că se poate explica o astfel de reacție în contextul situației actuale. Aruncă o privire; Europa se schimbă; cad guvernele – guverne care au fost alese si pe baze legitime. Ne întrebăm dacă în timpul acestei lupte pentru putere cineva ar cere intervenția Uniunii Sovietice, ce ar trebui să facem? Ar trebui să urmăm exemplul președintelui Bush?

Bush: Înțeleg.

Gorbaciov: Uneori aud că în situația actuală nu ne îndeplinim misiunea față de prietenii noștri. Întotdeauna răspund în astfel de cazuri: în primul rând, nimeni nu ne-a cerut să ajutăm; în al doilea rând, modificările au loc conform Constituției.

Bush: Aș spune mai multe – că mulțumită dvs. se desfășoară în mod pașnic. Dar există o mare diferență între acestea și un colonel care intenționează să-l răstoarne pe Aquino.

Totul este ca schimbările ar trebui să apară în mod pașnic. Președintele Aquino este chiar simbolul schimbării pașnice din Filipine. Dar pot vedea cum unii oameni din Uniunea Sovietică ar putea avea o reacție diferită.

Gorbaciov: Te înțeleg. Suntem pentru schimbarea pașnică; nu vrem să interferăm și nu ne amestecăm în procesele care au loc. Lăsați oamenii să-și decidă viitorul, fără interferențe externe. Dar, vezi tu, astfel de colonei, astfel de oameni pot apărea în orice țară.

Bush: Nu vreau să par ca un apparat de înregistrat vechi, prost, dar permiteți-mi să repet: opinia publică din SUA vă sprijină, susține ferm perestroika, precum și rolul dumneavoastră în procesele pluraliste din Europa de Est: un rol care nu poate fi redus. Doar pentru a reține, este și catalizatorul schimbării. Dar, în ochii oamenilor noștri, asistența dumneavoastră continuă pentru Fidel Castro vă provoacă pagube grave. Ar trebui să fiu sincer: este pur și simplu de neînțeles. El se opune cursului vostru.

Ar fi bine dacă ați găsi și o modalitate de a pune capăt acestei revărsări extrem de costisitoare de asistență care nu vă dă nimic înapoi. Aceste miliarde de dolari le-ați putea cheltui cu mare beneficiu pentru voi, îndepărtând în același timp acest element serios de fricțiune în relațiile sovieto-americane.

Totuși, chiar și cu riscul de a mă contrazice, aș spune: toate acestea mărturisesc faptul că Castro nu este în pas cu voi și, prin urmare, nu este marioneta voastră. Oameni înțelege asta. Ei bine, în orice caz, ar fi foarte bine să găsim o modalitate de a opri asistența către Cuba și pentru anumite forțe din America Centrală, astfel încât să nu fim divizați în probleme precum Panama, Nicaragua și Cuba.

Schimbări pozitive au loc acum în Chile, în alte țări din America Latină. Și acest lucru este bun nu numai pentru Statele Unite, ci și pentru democrație și libertatea de alegere. Pe acest fundal, Cuba și Nicaragua ies în evidență ca niște corpuri extraterestre și, în plus, stau în calea înțelegerii reciproce sovietice-americane.

Gorbaciov: Uniunea Sovietică nu are planuri cu privire la sferele de influență din America Latină. Acesta a fost și va continua să fie cazul. Acest continent este acum în mișcare. O știi mai bine decât mine. Sunt de acord cu tine: tendința generală este pozitivă, democratică; dictaturile lasă loc formelor democratice, deși acestea sunt democrații tinere, nou formate, cu povara grea a trecutului, iar drumul lor va fi unul anevoios. Simpatizăm aceste procese. Nu intenționăm să interferăm cu ceea ce se întâmplă.

În ceea ce privește Cuba, avem anumite relații stabilite cu ea; ele se întorc într-o anumită perioadă a istoriei caracterizată de blocaje economice etc. Acum am dori să transferăm treptat relațiile noastre economice pe o cale normală. Nu trebuie uitat că Cuba este o țară suverană cu propriul guvern, propriile ambiții și percepții. Nu depinde de noi să predăm Cuba. Lasă-i să facă ce vor.

[…]

Gorbaciov: Aș dori să spun câteva cuvinte despre reacțiile și comportamentul în legătură cu evenimentele din Europa de Est. În primul rând, aș vrea să spun că vectorul acestor schimbări în Europa de Est și Uniunea Sovietică ne apropie unul de celălalt, iar acesta este principalul lucru. Dar există un punct important. Nu pot accepta atunci când unii politicieni americani spun că procesul de depășire a diviziunii în Europa ar trebui să se bazeze pe valorile occidentale. Se pare că mai devreme am fost acuzați pentru „exportul revoluției”, iar acum se vorbește despre exportul valorilor americane. Cred că acest lucru este împotriva spiritului schimbărilor de astăzi; poate complica procesele care au loc. Am vrut să vă împărtășesc asta, deși știu că poziția dumneavoastră este diferită.

În ceea ce privește „Întrebarea germană”. Avem impresia că domnul Kohl se agita prea mult. Nu acționează serios și responsabil. Ne temem că subiectul reunificării poate fi exploatat pentru

câștig electoral, că nu vor fi factori strategici, ci starea de spirit a momentului care va apuca mâna. Apropo, opiniile din RFG variază pe această temă, atât în interiorul coaliției de guvernare, cât și între coaliție și social-democrați. Este important pentru amândoi să transmitem tuturor că anumite acțiuni pot provoca daune proceselor constructive. Mai mult, ei pot pune sub semnul întrebării probleme foarte importante și serioase, inclusiv încrederea în guvernul RFG.

Deci ce s-ar întâmpla? O Germania unificată ar fi neutră, nu ar fi membră a vreunei alianțe politico-militare sau ar fi membră a NATO? Cred că ar trebui să lăsăm pe toți să înțeleagă că este încă prea devreme pentru a discuta oricare dintre aceste opțiuni. Lăsați procesul să-și urmeze cursul fără accelerare artificială.

Niciunul dintre noi nu este responsabil pentru împărțirea Germaniei. Istoria s-a petrecut astfel. Lăsați istoria să continue să decidă asupra acestei probleme în viitor. Mi se pare că am dezvoltat o înțelegere în acest sens.

Bush: Cred că în acțiunile sale Helmut Kohl a fost foarte influențat de o reacție emoțională la evenimente. Același lucru îl privește pe Genscher. Adevărat, programul în 10 puncte are o aromă de considerații politice electorale. Dar nu ar trebui să trecem cu vederea valul de emoții de acolo. Kohl știe că unii aliați occidentali susțin reunificarea atunci când oamenii din Germania o susțin, dar sunt [de fapt] destul de supărați de perspectiva.

Gorbaciov: Da, știu despre asta. Și Kohl a fost informat despre acest punct de vedere. Dar spre deosebire de voi și aliații voștri, eu vorbesc deschis. Sunt două state germane; așa s-a întâmplat să fie istoria. Lăsați istoria să decidă cum se va dezvolta procesul și la ce va duce el în contextul unei noi Europe și al unei noi lumi. Kohl a declarat în repetate rânduri că își înțelege responsabilitatea și că va respecta înțelegerile la care am ajuns la Bonn. În general, aceasta este o problemă în care ar trebui să acționăm cu maximă considerație pentru a evita rănirea șanselor care s-au deschis.

Bush: Sunt de acord. Nu vom lua niciun pas imprudent; nu vom încerca să accelerăm rezultatul dezbaterii privind reunificarea. Când vorbești cu Kohl, vei descoperi că este de acord cu abordarea mea. Și dacă declarațiile sale publice contrazic adesea acest lucru, ar trebui să se țină cont de specificul ecuației politice și de aspectele emoționale, mai ales de acestea din urmă. Ei vorbesc despre acest subiect cu lacrimi în ochi.

Gorbaciov: Aș dori să subliniez că privim pozitiv schimbarea care a creat aceste posibilități pentru contacte normale, cooperare mai largă și comerț între cele două state germane.

Bush: Oricât de ciudat ar părea, în această problemă vă aflați în aceeași barcă cu aliații noștri NATO. Majoritatea celor conservatori dintre ei salută abordarea ta. În același timp, ei trebuie să gândească dincolo de timpul în care noțiunile de RFG și RDG sunt istorie. Aș merge cu prudență în această problemă. Dacă democrații noștri îmi critică timiditatea, lăsați-i să o facă. Nu intenționez să sar pe Zid pentru că sunt prea multe în joc în această problemă.

Gorbaciov: Ei bine, săritul pe Zid nu este o activitate bună pentru un președinte (Râsete).

Bush: Dacă Bush și Gorbaciov își pot exprima satisfacția față de schimbări, va fi grozav. Dar nu voi fi tentat să iau acțiuni care, deși ar putea părea atractive, ar putea duce la consecințe periculoase.

Gorbaciov: Corect. Vremurile în care trăim nu sunt doar promițătoare, ci și solicitante.

Bush: Sper că vom mai avea o șansă, azi sau mâine, să vorbim cu încredere despre una sau două alte probleme.

Gorbaciov: Am o astfel de problemă. Este Afganistanul. Astăzi ați ocolit-o cu pricepere. Altă dată i-am spus predecesorului dumneavoastră că Afganistanul este un teren de testare care va arăta dacă cele două țări ale noastre pot rezolva chiar și cele mai dificile probleme. Cred că ar trebui să discutăm.

Bush: Aș spune că astăzi această problemă este mai importantă pentru voi, nu pentru noi. Trebuie să recunosc că în urmă cu ceva timp m-am înșelat în prognoza mea despre ce se va întâmpla după retragerea trupelor voastre. Sunt gata să discut această problemă.

Din partea mea, aș sugera să discutăm o problemă legată de afacerile interne ale URSS. Ar putea fi discutat în ședința plenară sau într-o conversație unu-la-unu. Și, dacă obiectați, este posibil să nu discutăm deloc. Dar aș dori să înțeleg cât mai clar abordarea dvs. față de țările baltice. Acolo nu trebuie făcute greșeli. Cred că ar fi de preferat să vorbim despre această problemă în mod confidențial, deoarece aș dori foarte mult să înțeleg esența gândirii dumneavoastră cu privire la această problemă extrem de complicată.

Gorbaciov: Vom discuta această problemă.

A doua sesiune plenară.

A treia întâlnire între Gorbaciov și Bush (sesiune plenară), 3 decembrie 1989.

(va continua)

[1] Sursa: Arhiva Fundației Gorbaciov, Fond 1. Opis 1. Extrase publicate în: M.S. Gorbaciov, Gody TrudnykhReșenii, 1985-1992 [Anii de decizii dificile], (Moscova: Alfa-print, 1993), p. 173-185. Traducere de Vladislav Zubok și Svetlana Savranskaya pentru Arhiva Națională de Securitate.