Stenograma discuției Gorbaciov – Mitterrand despre Ceaușescu și România,iulie 1989

Conversația dintre Mihail Gorbaciov și Francois Mitterrand în timpul cinei private din apartamentul Președintelui Franței, în timpul vizitei liderului sovietic la Paris, la data de 5 iulie 1989.

Utilizând un limbaj diplomatic plin de tact, șefii de stat sovietic și francez au convenit asupra lui Ceauşescu ca fiind un dictator delirant și învechit. Un sentiment de schimbare iminentă era în aer în timp ce vorbeau despre schimbare, revoluții și violență – o premoniție a ceea ce avea să se întâmple în mai puțin de cinci luni.

Stenograma discuției dintre Mitterrand și Gorbaciov, la Paris, în 5 iulie 1989[1]:

Mitterrand: Deci, vei pleca mâine în România. Am apreciat răspunsul despre România pe care l-ați dat în timpul interviului TV emisiunii „Antenne-2” și postului de radio „Europe-1” (Interviul a avut loc după conferința de presă de la Palatul Elysee din 5 iulie). Dar, în același timp, înțelegem cu toții că România este o adevărată dictatură. Singurul moment neclar este a cui dictatură este – a lui Ceaușescu însuși sau a soției sale?

Gorbaciov: Totuși, ar trebui să facem o evaluare realistă a situației. România a fost o țară agrară înapoiată, iar acum este un stat industrializat dezvoltat. Provocarea este de a completa baza economică și socială care a fost creată cu o instituție politică adecvată. De exemplu, România a rezolvat complet problema locuințelor. Aceasta este o mare victorie. Dar lui Ceauşescu îi e frică de democraţie. Apropo, mi-a spus că măsurile pe care le întreprindem acum în URSS în cadrul perestroikei, le implementase deja în România în urmă cu 10 ani.

Mitterrand: Ți-a spus asta? România, desigur, ar putea folosi perestroika. Am vizitat România acum câțiva ani. După aceea nu nu am mai mers acolo.

Gorbaciov: Probabil Ceauşescu ţi-a „scris” un întreg plan de acţiuni.

Mitterrand: Exact. Din ce an este secretarul general al Partidului Comunist Român?

Gorbaciov: Din 1965.

Mitterrand: Fiecare putere caută o modalitate de a-și găsi locul în istorie. În plus, și am citat deja aceste cuvinte ale lui Tacitus ieri, „fiecare om ajunge întotdeauna la limita propriei puteri”. De aceea democrația trebuie să aibă un mecanism de echilibre politice. Spre deosebire de Ceauşescu, care dă reprimare, Todor Jivkov se comportă într-un mod mai inteligent, aş spune chiar, mai viclean. De câți ani este la putere?

Gorbaciov: El conduce Partidul Comunist Bulgar de 35 de ani. Îmi amintesc cum am fost la întâlnirea lui cu studenții de la Universitatea din Sofia. L-au criticat destul de dur, iar el a continuat să răspundă: „Au dreptate în toate”.

Mitterrand: 35 de ani!

Gorbaciov: Și ai crezut că două mandate prezidențiale în Franța – 14 ani – sunt prea lungi pentru tine.

Mitterrand, (râzand): Este, de asemenea, lung. Jivkov are aproximativ optzeci de ani acum.

Gorbaciov: Nu deține controlul complet al picioarelor și mușchilor feței. Când îl văd, îmi amintesc de Brejnev. […] Am discutat cu el, în special, despre dificultățile procesului politic din Statele Unite, situația în care Președintele trebuie să țină mereu cont de Congres și, prin urmare, uneori trebuie să acționeze timid, sau nu pentru a răspunde inițiativelor sovietice.

Mitterrand: În trecut, președinții SUA erau stăpânii jocului. Roosevelt și Truman și-au făcut propriile politici externe independente. Prin acuzarea lui Nixon, Congresul s-a răzbunat. Cu toate acestea, George Bush face o politică foarte moderată chiar și fără constrângerea Congresului, deoarece este un conservator. Nu toți conservatorii sunt la fel. Bush, ca președinte, are un dezavantaj foarte mare – îi lipsește cu totul gândirea originală.

Gorbaciov: Întrebarea despre procesul politic intern american mă interesează și în ceea ce privește construirea relațiilor între Parlament și Președinte. În Italia, de exemplu, relațiile complicate dintre diverse instituții democratice, duc uneori la incompletitudine, la perturbarea procesului politic. În țara noastră trebuie să ne concentrăm asupra implementării reformelor radicale. Prin urmare, nu este de dorit ca inițiativa centrului să fie compromisă de relațiile dezordonate cu regiunile, cu alte instituții democratice. Trebuie să găsim o mediană de aur aici. […]

Mitterrand: Pentru o revoluție ai nevoie de o nouă clasă care ar putea lua puterea în mâinile ei. Decembriștii au putut folosi o explozie populară puternică de nemulțumire, dar nu erau pregătiți să preia puterea și nu a ieșit nimic din ea.

Gorbaciov: Au fost multe violențe în timpul revoluției franceze. Numele unor astfel de eroi precum Robespierre, Danton și Marat sunt asociate cu teroarea revoluționară. Cred că există o altfel de situație în lume acum, astfel când oamenii vor să-și schimbe regimul, guvernul, nu mai este pe calea revoluției. În Polonia, de exemplu, oamenii vor să evite repetarea evenimentelor din 1980 mai mult decât orice altceva. Apropo, acesta este motivul pentru care cursul lui [Wojciech] Jaruzelski pentru un dialog cu „Solidaritatea”, Lech Walesa și toate forțele politice ale Poloniei câștigă un sprijin larg în rândul polonezilor.

Mitterrand: Folosind metodele crude, liderii revoluției franceze au reușit să unească populația împotriva amenințării străine. Au fost foarte eficienți în asta. Așa cum a fost Stalin pe vremea lui.

[1] Chernyaev, „Discuție între Gorbaciov și Mitterand despre România, iulie 1989”, Making the History of 1989, Item #689, https://chnm.gmu.edu/1989/items/show/689.