Rusia – undă verde în dosarul sirian

Foto: Media

Un adevărat maraton diplomatic al Rusiei în această săptămână. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov împreună cu adjunctul ministrului Apărării și șeful Statului Major General al Forțelor Armate Ruse, general Valery Gerasimov, au avut ieri o întâlnire la Paris cu președintele francez Emmanuel Macron.

Reuniunea de la Palatul Elysee, la care a participat și șeful diplomației franceze, ministrul Jean-Yves Le Drian, a avut pe agenda discuțiilor două teme principale: Siria și Ucraina. Știrea, deși nu a suscitat un interes aparte în mass-media, merită toată atenția deoarece această întâlnire, neanunţată şi desfăşurată într-un format mai puțin obişnuit, a urmat la puţine ore după cea avută de cei doi emisari ai Moscovei la Berlin cu cancelarul german, Angela Merkel, şi ministrul de Externe, Heiko Maas.

Ba chiar mai mult, periplul prin principalele cancelarii europene a fost precedat în ziua precedentă de o întâlnire în Ierusalimul de Vest cu premierul israelian, Benjamin Netanyahu.

Cu alte cuvinte, Lavrov și Gerasimov au avut timp – în afara întâlnirilor oficiale – doar pentru a zbura spre următoarea destinație. Ce anume să îl fi determinat pe venerabilul ministru Lavrov, unul din ultimii mohicani ai diplomației tradiționale, la un astfel de maraton diplomatic ? Un prim indiciu ni-l oferă chiar oficialii de la Paris. Potrivit cărora, ”întâlnirea a avut loc la cererea preşedintelui rus, Vladimir Putin, care a discutat cu Emmanuel Macron la finalul săptămânii trecute despre acțiunea comună din Siria”.

E drept că Parisul şi Moscova au efectuat în noaptea de vineri spre sâmbătă o operaţiune umanitară comună în Siria, într-o enclavă rebelă recucerită de regimul de la Damasc în cursul lunii aprilie. Totuși asta nu justifica desantul diplomatic al Rusiei din această săptămână.

Să derulăm puțin filmul evenimentelor înapoi. Despre discuțiile de la Berlin aflăm că s-au axat pe necesitatea soluționării conflictului și ”întoarcerea migranților din Siria – răspândiți în prezent prin Liban, Iordania, Franța, dar mai ales Germania – la casele lor”. O frază pe care am mai auzit-o recent în cadrul conferinței de presă la finalul Summitului Trump – Putin de la Helsinki. Acolo, Vladimir Putin vorbind despre dosarul sirian a subliniat acest aspect, aprobat vizibil de Donald Trump. După cum remarcam anterior, Putin a venit la întâlnirea cu Trump cu o schiță de plan pentru Siria, plan care include și Israelul, o strategie din care însă nu are cum să lipsească Iranul, dar și Turcia.

Logică, deci, în acest context vizita duetului Lavrov – Gerasimov la Ierusalim. Dacă în Europa întâlnirile au decurs oarecum în parametrii vizați de diplomația rusă, în Israel însă roadele negocierilor au fost cam anemice. Oferta Rusiei de a se angaja să țină forțele armate iraniene la o distanța de 100 Km de granița israeliană în schimbul încetării raidurilor aviatice din Siria a fost respinsă categoric de premierul Netanyahu. Care a reiterat că orice negociere pe această temă poate avea loc doar după / sau în schimbul retragerii complete a Iranului din zona de conflict din Siria. În plus, Ierusalimul a cerut Moscovei să garanteze că toate sistemele de apărare aeriană care protejează forțele iraniene vor fi scoase din Siria. Iar ca și cum asta nu era suficient, în cele din urmă, Israelul a cerut închiderea trecerilor de la frontiera între Siria și Liban și între Siria și Irak, pentru a împiedica traficul de arme iraniene în Siria.

De menționat că la întâlnirea de aproape două ore și jumătate dintre Netanyahu, Lavrov și Gerasimov au participat și ministrul israelian al Apărării Avigdor Liberman, consilierul PM pentru securitate națională Meir Ben-Shabbat și șeful SMG al IDF (Israel Defense Forces), general-lt. Gadi Eisenkot. De altfel, după reuniune, surse apropiate cabinetului israelian au declarat că pentru diplomația rusă nu a fost o surpriză cererile formulate de PM Netanyahu și că se speră însă că acestea vor fi analizate cu atenție de Moscova în condițiile în care rușii au primit cu această ocazie și o serie de rapoarte confidențiale din zona de intelligence,  rapoarte menite a confirma justețea cererile înaintate de Israel.

Însă aș opina că greul abia începe. Următoarele ținte de dialog ale strategiei politico-militare a Rusiei privind dosarul sirian sunt pe cât de importante, pe atât de nevralgice. Turcia și Iranul. Mai ales că recent tensiunile între Israel și Turcia s-au soldat cu declarații grele din partea liderilor Netanyahu și Erdogan. Primul atenționând că ”Turcia sub conducerea lui Erdogan devine o sumbră dictatură”, iar liderul de la Ankara nu s-a lăsat mai prejos și a declarat că ”Israelul este cel mai sionist, fascist și rasist stat din lume”. Ori poate aici e necesară și intervenția cancelariilor europene vizitate grabnic de Lavrov și Gerasimov.

Cu toate acestea, în amalgamul de interese politice, obiective de securitate, orgolii, alianțe volatile și antipatii de cursă lungă, un lucru pare să fie tot mai sigur: prins până peste cap în lupta de gherilă din politica internă de la Washington, la întâlnirea de la Helsinki președintele Trump a acceptat și a dat undă verde Rusiei – cel puțin deocamdată – pentru o serie de pași privind rezolvarea dosarului sirian. Cel mai probabil cu Franța în plan secund, cunoscute fiind bunele conexiuni ale președintelui Macron nu doar cu Turcia, dar și cu Libanul și Iordania. 

 PS: Am totuși o nelămurire. De ce a optat Kremlinul să-l schimbe pe Shoigu cu adjunctul acestuia ? Mai ales că tandemul Lavrov – Shoigu a conlucrat bine în plan extern. Zilele acestea ministrul Shoigu se află la St. Petersburg, ocupat fiind cu repetițiile pentru uriașa paradă militară ce va avea loc de Ziua Marinei, în cadrul căreia vor participa peste 4000 de soldați și peste 40 de nave de luptă și submarine aparținând Flotelor Mării Negre, Mării Baltice și Flotilei din Marea Caspică, precum și 38 de aeronave și elicoptere ale Forțelor Aero-Spațiale ale FR.