Bate toaca-n mănăstiri

Timpul timpurilor noastre

Stă tăcut în zări albastre,

Ne privește și ne cerne,

Ne urzește vremuri terne

Zdrențuite de războaie,

Din nori negri cade ploaie.

Veacul gri e pe sfârșite,

Se aud voci înăbușite,

Fără suflu, fără forță,

Lumea-ntreagă e o torță,

Părjolită de minciună,

Ascunsă în vorba bună.

Pârjolește vicleșugul

Care ne-a furat belșugul,

Pârjolește pași străini

Ce-au venit la noi, haini.

Rugăciuni spre ceruri urcă

Și străinii îi alungă.

Bate toaca-n mănăstiri

Și-i alungă pe străini.

Timpul Veșnic se rotește,

Zorii zilei înnoiește.

Colorată și vibrantă,

Noua Eră se arată…

Rouă argintie cade,

Apa curge în cascade,

Iarba-i verde, și e grasă,

Cocorii se întorc acasă.