Bate toaca-n mănăstiri de Virginia Mircea postat pe 31/01/2024 Timpul timpurilor noastre Stă tăcut în zări albastre, Ne privește și ne cerne, Ne urzește vremuri terne Zdrențuite de războaie, Din nori negri cade ploaie. Veacul gri e pe sfârșite, Se aud voci înăbușite, Fără suflu, fără forță, Lumea-ntreagă e o torță, Părjolită de minciună, Ascunsă în vorba bună. Pârjolește vicleșugul Care ne-a furat belșugul, Pârjolește pași străini Ce-au venit la noi, haini. Rugăciuni spre ceruri urcă Și străinii îi alungă. Bate toaca-n mănăstiri Și-i alungă pe străini. Timpul Veșnic se rotește, Zorii zilei înnoiește. Colorată și vibrantă, Noua Eră se arată… Rouă argintie cade, Apa curge în cascade, Iarba-i verde, și e grasă, Cocorii se întorc acasă. 5/5 - (1 vote) Distribuie pe: