Bate toaca-n mănăstiri de Virginia Mircea postat pe 31/01/2024 Timpul timpurilor noastreStă tăcut în zări albastre,Ne privește și ne cerne,Ne urzește vremuri terneZdrențuite de războaie,Din nori negri cade ploaie. Veacul gri e pe sfârșite,Se aud voci înăbușite,Fără suflu, fără forță,Lumea-ntreagă e o torță,Părjolită de minciună,Ascunsă în vorba bună.Pârjolește vicleșugulCare ne-a furat belșugul,Pârjolește pași străiniCe-au venit la noi, haini. Rugăciuni spre ceruri urcăȘi străinii îi alungă.Bate toaca-n mănăstiriȘi-i alungă pe străini. Timpul Veșnic se rotește,Zorii zilei înnoiește.Colorată și vibrantă,Noua Eră se arată… Rouă argintie cade,Apa curge în cascade,Iarba-i verde, și e grasă,Cocorii se întorc acasă. 5/5 - (1 vote)Despre Virginia MirceaDoctor în Ştiinţe Politice cu distincţia Magna cum Laudae, la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Sudii Politice şi Administrative din Bucureşti (S.N.S.P.A.) Citește mai multDistribuie pe:
Europa identității versus Europa ideologiilor: o lectură conceptuală a discursului senatorului Mircia Chelaru