Manifest: România între hoție, impostură și tăcere. De ce anularea turului II e sfârșitul unei iluzii democratice

Anularea turului al II- lea al alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 nu este doar o decizie controversată, este sfârșitul unui ciclu istoric început în 1989 — un ciclu al promisiunilor neîmplinite, al dreptății amânate și al democrației mimate. Iar România de azi nu mai are nicio garanție constituțională că este condusă legitim.

Pe 6 decembrie 2024, România a încetat — de facto — să mai fie o democrație funcțională. Turul al II- lea al alegerilor prezidențiale a fost anulat printr-o decizie a Curții Constituționale, autosesizată în afara prerogativelor sale legale. Un act care sfidează orice normă democratică, orice precedent european și orice respect pentru votul popular.

Calin Georgescu, candidatul cu cel mai mare număr de voturi în turul I, a fost scos din cursă fără explicații convingătoare. În loc să avem o confruntare finală, avem o înfrângere fără luptă. Și tăcerea care a urmat, în spațiul public, spune mai mult decât orice protest: oamenii nu mai cred în nimic.

Ca și cum nu ar fi fost de-ajuns, președintele interimar al țării este un personaj cu un trecut controversat, fost șofer de TIR, suspectat în trecut de furt internațional de vehicule. Nu este o glumă. Este România anului 2024 — un stat în care impostura a urcat pe tron și meritul a fost expulzat.

În același timp, surse din presa internațională vorbesc despre o posibilă implicare diplomatică americană în investigarea procesului electoral din România. Ambasadoarea SUA ar fi fost retrasă intempestiv, iar o echipă de experți apropiați administrației Trump ar fi sosit în București. Fie că e adevărat sau nu, simplul fapt că o asemenea informație pare plauzibilă e un semnal de alarmă.

Am fondat această revistă în 2003, într-o vreme când jurnalismul însemna căutarea adevărului, nu cosmetizarea lui. Astăzi, scriem nu pentru a convinge, ci pentru a consemna. Pentru a nu se putea spune, peste ani, că toți am fost orbi, muți și surzi.

România nu mai este guvernată. Este gestionată. Nu mai este reprezentată. Este exploatată. Și nu mai este tăcută. Este profund trădată.

Nu știm încă dacă tăcerea adâncă de acum e începutul unei resemnări totale sau al unei adunări lente, dar periculoase. Dar știm sigur că cei care au tăcut 35 de ani nu vor mai tăcea încă 35.

Cei care au furat alegerile prin anularea turului al II– lea cred că au câștigat liniștea. Ce nu înțeleg este că, odată ce tăcerea s-a rupt, liniștea nu mai e posibilă.