Viața în Cuba la finalul erei Castro de Sofia FEIER postat pe 21/04/2018 Un nou președinte al Cubei, Miguel Díaz-Canel, a fost învestit și o nouă generație de politicieni a preluat puterea politică. Alexandre Meneghini – un fotograf brazilian cu sediul în Havana – a realizat imagini despre modul în care trăiește poporul cubanez. Unele aspecte ale vieții s-au schimbat puțin de la revoluția din 1959. Majoritatea oamenilor nu au cunoscut niciun lider, cu excepția unui Castro,iar munca agricolă se desfășoară în mod tradițional. Dar, schimbările din secolul XXI își fac simțită prezența în Cuba, precum oriunde în altă parte – wi-fi, telefoanele mobile, turism. David Jinarte, un șofer de taxi de motocicletă din Santiago, al doilea oraș ca mărime din Cuba, a renunțat să fie angajat la stat și lucrează privat. Quinteto Rebelde, un grup de muzicieni din mediul rural care s-au alăturat revoluționarilor din munții Sierra Maestra și au difuzat melodii pro-revoluționare pe postul de radio al gherilei Radio Rebelde. La vremea respectivă, Fidel Castro le-a spus că sunt „armele ideologice” ale revoluției. Astăzi fac mici demonstrații pentru turiștii care trec prin zonă. Rueben deține propria afacere privată, un mic magazin alimentar și băutură la Playa Girón, în Golful Porcilor. Tăietorul de trestie de zahăr din provincia Camaguey, Roberto Arribero, câștigă aproape un dolar pe zi. Echipamentul pe care îl folosește pentru recoltare este în cea mai mare parte din epoca sovietică. Elia Gabriel, student din Sudan, studiază medicina cubaneză în Santiago. El va fi primul medic din familia sa. „Mi se oferă motivația de a fi cel mai bun doctor, nu numai pentru familia mea, ci pentru toți cei din Sudanul de Sud”. ”Casas particulares” pentru turiștii străini – ca acesta din Playa Girón – se numară printre cele mai populare forme de întreprindere private permise prin regulile economice, mai relaxate, introduse de Raul Castro. Seara în Manzanillo, un loc cu acces la internet Wi-Fi. 5/5 - (3 votes) Distribuie pe:
Previziune privind capitularea economiei SUA în fața unui „joc economic de așteptare” orchestrat de China și Rusia