Viitorul Singapore între SUA și China de Radu FLOREA postat pe 27/12/2017 Prim-ministrul din Singapore, Lee Hsien Loong și Xi Ping, Președintele Chinei, Beijing, 20 sept. 2017 Prins între ascensiunea Chinei și o țară în declin, Statele Unite, viitorul diplomatic al Singapore se află în centrul unei dezbateri cu privire la direcția în care se îndreaptă. Singapore, numit ”Leu asiatic” a avut în trecut relații puternice cu ambele țări, un aliat din Asia pentru Washington în timpul Războiului Rece și unul dintre primii parteneri ai Chinei în eforturile de modernizare economică. De-a lungul anilor, Singapore a ales „calea de mijloc” dintre cele două superputeri, spun analistii de la CNN, echilibrându-și relațiile atât cu America, cât și cu China. Pe măsură ce președinți Donald Trump și Xi Jinping devin mai puternici, Singapore se află într-o poziție dificilă. „Dacă cineva poate face acest act de echilibristică, Singapore poate”, a declarat Kerry Brown, directorul Institutului Lau China de la King’s College London. „Dacă Singapore nu poate, nimeni nu poate”, a completat acesta. În urmă cu șapte ani drumul Singapore părea stabil și sigur. „Suntem în Asia, Asia este în plină expansiune”, a declarat prim-ministrul Lee Hsien Loong într-un interviu din 2010. „China este o poveste mare și un partener comercial important pentru noi, dar China nu este întreaga poveste … America joacă un rol în Asia pe care China nu-l poate înlocui și nimeni nu îl poate înlocui”. Singapore are o populație majoritară de etnie chineză, fiind singura țară din lume care are ac limbi oficiale atât engleza cât și mandarina. Cu o populație de cinci milioane de locuitori, Singapore este un centru financiar internațional și o feroce piață liberă. În timp ce vecinii săi au cedat unor valuri succesive de turbulențe politice și financiare, Singapore a rămas prosper și stabil. „Este o punte între vest și est”, a spus Wang Yiwei, profesor la Școala de Studii Internaționale de la Universitatea Renmin din China. Singapore se află pe una dintre cele mai valoroase rute comerciale din lume, Strâmtoarea Malaca, pe untde trece zilnic o mare parte din petrolul din Asia.. Fosta colonie britanică este astăzi una dintre cele mai bogate țări din lume, în termeni de PIB pe cap de locuitor. În 2015, exporturile și importurile de sute de miliarde de dolari trec prin căile navigabile din Singapore, fiind în mod consecvent cel de-al doilea port containerizat din lume după Shanghai. Din punct de vedere politic, Singapore este membru fondator al ASEAN, organizație puternică a țărilor din Asia de Sud-Est, inclusiv Indonezia și Filipine, iar din 2010 a fost adesea invitată să participe la evenimentele G20. Puterea țării nu vine doar din bogăția sa, ci și din prieteniile puternice pe care le-a făcut cu cele două mari superputeri ale lumii – SUA și China. Singapore are legături strânse istorice și militare cu Statele Unite, călite în timpul Războiului Rece, când fostul lider Lee Kuan Yew s-a opus ferm comunismului în Asia de Sud-Est. „Când Statele Unite au luptat împotriva războiului din Vietnam, Singapore a oferit un loc de popas pentru trupele, uneori un loc de alimentare pentru aeronave”, a declarat Chong Ja Ian, profesor asociat la Departamentul de Științe Politice al Universității Naționale din Singapore. Singapore găzduiește astăzi o prezență aeriană și navală a SUA, inclusiv nava Combat Littoral USS Coronado și mai mult de 1.000 de angajați militari și civili care se ocupă de reparații și rezervele Flotei a 7-a a SUA. În pofida poziției ferme a lui Lee împotriva comunismului, Singapore a a îmbrățișat foarte repede China după 1980, odată cu deschiderea economică lansată de Deng Xiaoping. „Singapore a profitat de oportunitatea de a lucra cu chinezii … în termeni de prietenie, a înflorit foarte repede, nu doar din cauza oportunităților economice, ci și a similitudinilor lingvistice care i-au ajutat să intre ușor pe China și Statele Unite sunt astăzi doi dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Singapore, potrivit statisticilor ONU. Un sfert din exporturile din Singapore, aproximativ 60 de miliarde de dolari, sunt destinate Chinei și Hong Kongului, în timp ce 30 de miliarde de dolari din importurile sale se revarsă din Statele Unite. Profesorul Wang a afirmat că Singapore este un important centru pentru două dintre cele mai importante inițiative politice și economice ale Chinei în regiune – Banca de Investiții a Infrastructurii Asiei (AIIB) și Strategia Globală de Investiții ”One Way Xi”. „Este foarte natural … Singapore este un important centru comercial și financiar internațional nu numai în China, dar și în alte țări (în regiune)”, a spus el. Dar în ultimul an, odată cu venirea la președinția SUA a lui Donald Trump, poziția Singapore nu mai e atât de simplă. „China vede Singapore ca fiind prea aproape de SUA și există un sens în care remarca este corectă „, a declarat Michael Barr, profesor de Relații Internaționale la Universitatea Flinders din Adelaide și autor al „Elitei Ruling a Singapore”. Barr a declarat că Singapore nu se simte confortabil cu imprevizibilitatea președintelui Trump. „Aceasta este dilema lor. Nu pot face multe lucruri în privința retragerii din America … (dar) știu foarte bine că pe termen lung trebuie să se orienteze spre China”, a spus el. Ca și în cazul altor conflicte politice din Asia de Sud-Est, problemele din Singapore au început cu Marea Chinei de Sud. Relațiile dintre Singapore și China cu siguranță nu au fost întotdeauna liniștite. La o întâlnire ASEAN din Vietnam, în 2010, în discuțiile asupra Mării Chinei de Sud, ministrul de externe al țării, Yang Jiechi, l-a averizat pe ministrul de Externe din Singapore, care se afla în sală. „China este o țară mare și alte țări sunt țări mici, și asta este os stare de fapt”, a spus el Jiechi. Șase ani mai târziu, Singapore a cerut Chinei să respecte un arbitraj al ONU asupra Mării Chinei de Sud, care a fost inițial depusă de Filipine, în ciuda protestelor uriașe din Beijing. China a reudus imediat relațiile cu Singapore, arătându-și indignarea. În noiembrie 2016, nouă dintre transporturile blindate din Singapore spre Taiwan au fost confiscate timp de două luni în Hong Kong. Gestul s fost resimțit ca o palmă peste mână dată de autoritățile chineze. În mai 2017, Primul ministru al Singapore, Lee, a fost în mod vădit absent de la Forumul One Belt One Road din Beijing, în ciuda faptului că a fost un susținător timpuriu al inițiativei. Relațiile dintre Singapore și China par să fi început să se îmbunătățească. Prim-ministrul chinez Li Keqiang a acceptat invitație de a vizita Singapore, iar președintele Xi a avut o discuție amicală cu Preșefintele Singapore, în timpul summit-ului G20, din luna iulie. Însă, China a arătat că este pe deplin dispusă să-și exercite puterea regională și internațională în continuă creștere față de țările care se opun intereselor sale. „China a ajuns pe scenă … unde simte că poate dicta puterilor mai mici relația pe care o vor avea cu China și dacă vor să-și exercite niveluri de independență, atunci China va decide cât de departe pot merge”, a spus Barr. În trecut, alianța puternică de securitate a Singapore cu Statele Unite a temperat îngrijorarea cu privire la China. Dar, acum, nu mai este cazul. „Nimeni (în Asia) nu știe ce se întâmplă la Washington”, a explicat Brown. „Singapore este foarte conștient de faptul că nu poate face nicio ipoteză acum, în ultimii 50 de ani s-a apropiat de americani, dar acum băieții mari acționează într-un mod foarte imprevizibil”, a spus Brown. Noul președinte al SUA nu a vizitat Singapore, dar Secretarul pentru Apărare Națională, James Mattis, a fost prezent la Summit-ul de securitate asiatică unde a spus că, „americanii vor face tot ce trebuie” în Pacific. „Odată ce am epuizat toate alternativele posibile, americanii vor face ceea ce trebuie și vom rămâne acolo”, a spus el, angajându-se să stea alături de aliații Washingtonului din Asia. Dar experții au pus la îndoială că pivotul foarte popular al Administrației Obama în Asia va supraviețui sub președintele Trump. Pot exista, de asemenea, dezacorduri de politică fermă între cele două țări, pe un subiect pe care au fost anterior pe aceeași poziție. Singapore este unul dintre cei mai aprigi apărători ai comerțului liber din lume, pentru că fără ea micul stat-oraș nu ar exista. Trump a promis o politică comercială „America First”, mai concentrată asupra tranzacțiilor comerciale unu-la-unu și a posibilelor tarife, precum și ridicarea problemei embargoului împotriva Chinei. „Trump are capacitatea de a elimina orice motiv bun si rațional pentru Singapore și majoritatea Asiei de a menține relații cu SUA”, a spus Barr. „Dacă va se va închide calea comerțului liber sau vor fi puse… Pot să văd nu doar Singapore, ci întreaga Asia de Sud-Est că se va alătura Chinei”. Singapore nu este singur în privința viitorului Asiei, cu o China dominantă și cu o Statele Unite. „Filipine, Malaezia, în întreaga regiune Beijingul este o adevărată forță”, a spus Brown. „Singapore este unic, tocmai pentru că Singapore a fost adeptul echilibrului între ambele părți”. Unul dintre primele semne ale unei relații mai strânse între Singapore și Beijing este o schimbare a exercițiilor militare cu Taiwanul – considerat de China o provincie separată, un subiect sensibil între cele două țări. „Cred că există conștiența că, la sfârșitul zilei, relația cu China este mult mai importantă decât orice altceva, din punct de vedere economic, astfel încât Singapore ar putea să se gândească la acest lucru ca la un compromis”, a spus Brown. Deja retorica din Singapore a început să se schimbe. În discursul său din 2016, de Ziua Națională a Singapore din 9 august, limbajul prim-ministrului Lee s-a schimbat față de 2010, când a spus că China nu ar putea înlocui niciodată SUA. „Suntem prieteni atât cu America, cât și cu China … Ambii cred că Pacificul este suficient de vast pentru a se adapta ambelor puteri, iar președintele Xi a declarat recent că SUA și China ar trebui să cultive cercuri comune de prieteni „, a spus Lee conaționalilor săi, în 2016. „Aceasta este exact ceea ce Singapore încearcă să facă”, a adăugat premierul Lee. 4.9/5 - (19 votes) Distribuie pe:
Previziune privind capitularea economiei SUA în fața unui „joc economic de așteptare” orchestrat de China și Rusia