Etnia uighur

Foto: Media

Grup de bărbați uighur în fața mosceheei, în Xinjiang.

Minoritatea etnică uighur are o populație de circa 11 milioane de locuitori, care trăiesc în principal în regiunile autonome Xinjiang Uygur, din China. Au limbă și alfabet propriu, care aparține grupului lingvistic turc al arborelui altaic.

Numele uighur înseamnă alianță.

Uighurii au o istorie de peste două mii de ani. Înregistrările istorice indică faptul că uighurii au avut legături de comerț și comunicare cu o multe țări din Asia Centrală și alte grupuri etnice din China. Ca religie practică șamanismul și budismul.

Începând din secolul al XI-lea cei mai mulți dintre uighuri ei au trecut la religia islamică. Acest lucrua influențat modul lor de viață și cele mai multe festivaluri sărbătorite astăzi fac parte din religia islamică, cum sunt Festivalul Kurban, Festivalul Kaizhai și Festivalul Almsgiving.

Activitatea principală a uighurilor este legată de agricultură, deși sunt talentați în prelucrarea obiectelor de artizanat în scopuri comerciale. De asemenea, sunt renumiți pentru abilitățile lor în prelucrarea bijuteriilor din aur, producerea mătăsii și fabricarea articolelor din piele. Uighurii sunt maeștrii iscusiți în prelucrarea obiectelor din jad și recunoscuți pentru cuțitele delicate pe care le fabrică.

Îmbrăcămintea lor este din bumbac. Femeile au veșminte brodate și poartă multe podoabe. Cultura uighur  reflectă talent literar și artistic. Poemele și legendele orale sunt foarte populare, ”Povestea lui Afanti” este cunoscută de toți copiii uighur.

China are cea mai mare populație de pe glob, aceasta fiind, probabil, cea mai identificabilă caracteristică a sa. O cincime din populația lumii este de naționalitate chineză. Marea majoritate a populației este formată din chinezii han, cel mai mare grup, ce depășește ca număr populația grupurilor minoritare în fiecare provincie sau regiune autonomă, cu excepția Tibetului și Xinjiang.

China este caracterizată ca fiind o țară omogenă din punct de vedere etnic, dar puține state au o varietate de grupuri etnice și lingvistice atât de mare.

Chiar și în rândul populației han există diferențe culturale și lingvistice între regiuni, uneori singurul punct identic al comunității lingvistice dintre doi indivizi din diferite regiuni ale Chinei este limba chineză scrisă.

Populația han împărtășește aceeași cultură, aceleași tradiții și aceeași limbă scrisă. Din acest motiv clasificarea populației Chinei se face din punct de vedere lingvistic, nu etnic.

În China trăiesc 55 de grupuri etnice care constituie trei cincimi din populația țării.

În locurile în care o minoritate se găsește în număr mare aceasta se bucură, cel puțin aparent, de autonomie sau autoguvernare.

Sunt regiuni autonome de mai multe tipuri în funcție de distribuția geografică a minorității din acea regiune. Minoritățile se bucură de un tratament foarte bun din partea guvernului chinez care le asigură condiții pentru a obține bunăstare economică și un nivel de trai ridicat, promovarea propriei culturi, facilități educaționale, creșterea gradului de alfabetizare și a introdus limba scrisă acolo unde aceasta a existat.

Alte limbi scrise au fost folosite în principal în scopuri religioase de către un număr limitat de persoane. Existența instituțiilor pentru minoritățile naționale este o caracteristică a multor orașe mari din China cum sunt Beijing, Wuhan, Chengdu și Lanzhou.

Dintre minorități, tibetanii au fost supuși unor represalii.

Până în anul 1949, doar 20 de minorități aveau o limbă scrisă folosită în mod curent – mongola, tibetana, uighur, kazah, dai și coreeana.

China are 23 de provincii, cinci regiuni autonome (Guangxi, Mongolia, Ningxia, Tibet și Xinjiang) și patru municipalități controlate direct (Beijing, Shanghai, Chongqing și Tianjin).

Populația han reprezintă populația chineză, fiind cel mai mare grup din China și din întreaga lume. Naționalitatea han are o populație de aproximativ 1,16 miliarde, reprezentând 19% din populația totală a lumii. Peste 99% dintre aceștia locuiesc în China, restul trăiesc în diaspora (în Singapore, Australia, Malaezia, Thailanda, America de Nord și multe țări din Europa).

Populația han trăiește în armonie cu celelalte grupuri etnice din China cu care au avut și au realizări remarcabile în sfera economică și politică, în filosofie, artă, literatură, științe naturale, ș. a.

Limba chineză aparține familiei de limbi chino-tibetane și este împărțită în șapte dialecte: mandarina, wu, xiang, gan, min, cantoneza și hakka. În diferite regiuni standardul chinezesc de scriere variază.

Mandarina este limba oficială atât în China cât și în Taiwan, în timp ce cantoneza este dialectul principal în Hong Kong.

Limba chineză este scrisă în două forme de către poporul han – caractere tradiționale și caractere simplificate. Aceasta din urmă este derivată din scrierea tradițională este acum folosit pe scară largă.

Confucianismul, taoismul și budismul sunt principalele religii, islamul este și el prezent, mai mulți chinezi aparțin diferitelor denominațiuni creștine din cauza influenței culturii occidentale.