Stratul de ozon nu se reface la latitudini joase

Foto: NASA Ozone Watch

"gaura" în stratul de ozon deasupra Antarcticii, la 3 februarie 2018. Culorile verzi si albastre indică stratul de ozon.

În pofida știrilor recente despre recuperarea stratului de ozon, un nou studiu a arătat că nivelurile de ozon la latitudini joase foarte populate nu par să se refacă așa cum se întâmplă în  regiunile din apropierea polilor.

Deși nu există încă o explicație clară despre motivul pentru care se petrece acest lucru, vina poate să se bazeze în continuare pe substanțele chimice care distrug ozonul, cum sunt cele folosite la fabricarea vopselelor și agenților de degresare.

Stratul de ozon acționează ca o barieră protectoare între noi și radiațiile UV dăunătoare emise de Soare. În anii 1970, s-a descoperit că cloroflurocarburile (CFC) utilizate în refrigerare și aerosoli au fost cauza principală a reducerii stratului de ozon în stratosferă, ceea ce a condus, în cele din urmă, la eliminarea treptată a acestora în conformitate cu Protocolul de la Montreal în 1987.

În prezent, „gaura” de ozon formată peste Antarctica este pe cale de recuperare, dar partea de jos a stratului de ozon de la latitudinea de 60 ° N la 60 ° S nu prezintă semne de refacere. Aceste latitudini acoperă zonele puternic populate care se întind din Rusia până dincolo de  Australia.

„Scăderea nivelului de ozon este mai mică decât cea pe care am văzut-o la poluri înainte de adoptarea Protocolului de la Montreal, dar radiațiile UV sunt mai intense în aceste regiuni locuiesc mai mulți oameni” a spus co-autorul Joanna Haigh, co-director la Institutul Grantham de la Imperial College din Londra.

Folosind algoritmi noi pentru a îmbina datele din diferite misiuni ale sateliților efectuate în 1985, echipa a observat o tendință pe termen lung de reducere a ozonului la latitudini și altitudini mai mici în stratosferă, între 10 și 50 km. Deși în prezent nu pot oferi nicio cauză, cercetătorii au propus câteva teorii.

Una dintre teorii se bazează pe o schimbare a modelelor datorită schimbării circulație atmosferică cauzate de schimbările climatice, care poate duce mai mult ozon la distanță de tropice. Altă teorie se bazează pe faptul că substanțele cu durată scurtă de viață (VSLS), despre care nu se credea că rămân în atmosferă suficient de mult timp pentru a ajunge la stratosfera și pentru a afecta stratul de ozon, pot dura mai mult decât se aștepta.

„Constatarea declinului ozonului la latitudine joasă este surprinzătoare, deoarece cele mai bune modele de circulație atmosferică actuală nu prezic acest efect”, a spus William Ball de la ETH Zurich si PMOD / WRC Davos. „Substanțele cu viață foarte scurtă ar putea fi factorul lipsă în aceste modele.”

Ian Lowe, profesor emerit la Universitatea Griffith, spune că, deși cantitatea de substanțe care diminuează stratul de ozon a fost redusă foarte mult, nu a ajuns încă la zero.

„Din moment ce cunoaștem de peste patruzeci de ani că un grup de substanțe chimice subțiază stratul de ozon, care protejează viața planetei de radiațiile ultraviolete care dăunează, eliminarea completă a acestor substanțe chimice ar trebui să fie o prioritate”, a spus Lowe.

Lucrarea echipei de cercetare poate fi găsită în revista European Geosciences Union, Chimia Atmosferei și Fizica.

Sursa: Uniunea Geofizică Americană