Misterele Crăciunului

Sunt multe voci care au condamnat comunismul pentru că a furat farmecul Crăciunului schimbându-i numele în Moş Gerilă. În mare parte acele voci aveau dreptate, sensul major al acestei mari sărbători creştine a fost deviat doar la schimbul de daruri, la mese bogate cu rudele şi prietenii.

Oare acum, în afară de faptul că s-a renunţat la numele de Moş Gerilă, lucrurile sunt chiar atât de diferite? Privim în jur şi vedem îngroziţi cum deja cu vreo două săptămâni înainte oamenii umblă înnebuniţi după cumpărături pentru a-și umple cămările lor cu bucate, iar zilele cărora acum le spunem din nou de Crăciun sunt serbate chiar şi cu mai mult fast ca pe vremea comunismului.

Până la urmă ce este Crăciunul și care sunt misterele lui? Dacă ne uităm în Calendarul creştin vedem că în acea zi S-a născut Iisus, Dumnezeu luând viaţă umil într-o amărâtă peşteră din Betleem. Iosif şi Maria au plecat de acasă pentru a lua parte la recensământul poruncit de romani. Ajunşi în Betleem, toţi au refuzat să le ofere găzduire, cu greu fiind îndrumaţi de cineva în acea peşteră sărăcăcioasă în care s-au adăpostit. Acolo Mariei i-a venit sorocul şi a avut loc naşterea miraculoasă a pruncului care a venit în lume nu pentru a o împărăţi, deşi El era Împăratul lumii, ci pentru a se jertfi pentru ea pe cruce şi a ne aduce mântuirea pierdută de Adam. Un moment al smereniei şi al meditaţiei la viaţă şi la moarte, dar mai ales la păcatele noastre se transformă, în timp, în zi de dezmăţ şi de petreceri la care uităm ce serbăm cu adevărat.

E adevărat că la peşteră au ajuns magii care au oferit pruncului daruri. Acele daruri au fost modeste şi, după cele ce scriu evangheliştii, au fost oferite numai după ce magii au îngenuncheat şi i-au mulţumit lui Dumnezeu că le-a oferit şansa să vadă cu ochii lor pruncul pe care L-au luat în braţe şi I s-au închinat ca unui împărat.

Deci nu oricum acei magi şi-au exprimat bucuria şi nu au trecut la băut şi la dezmăţ, ci mai degrabă au plecat mai departe să împărtăşească şi altora vestea minunată. Amintirea naşterii Domnului şi o rugăciune spusă din inimă înainte de masă ar fi un prim pas în serbarea acestei mari sărbători pentru întreaga creştinătate. Iar cel puţin ziua când ne amintim de naşterea lui Dumnezeu în peşteră ar trebui trăită cu mai multă smerenie, cu gândul la suferinţele Celui care a venit în lume spre a fi batjocorit şi răstignit pe cruce, moment când ar trebui să medităm poate mai mult la păcatele noastre, şi cel puţin în această zi să facem o faptă bună, cum au făcut magii care au venit, intrând fără jenă într-o peşteră şi nu într-un palat cum erau obişnuiţi.

Aniversând naşterea Mântuitorului ar trebui să coborâm cu mintea în adâncul inimilor noastre, unde să desferecăm dragostea divină sădită în fiecare om de Dumnezeu la naştere, care, din păcate, pe măsură ce creştem şi ne maturizăm este ferecată chiar de noi, în nenumărate lanţuri de gheaţă şi de răutate prin nenumăratele păcate pe care le facem în fiecare zi. În această zi sfântă pentru noi ar trebui să medităm la faptul că Iisus S-a născut în peştera din Betleem pentru a ne arăta calea care ne poate aduce mântuirea, smerenia şi dragostea neasemuită pe care El le-a avut cât a trăit pentru noi şi ascultarea faţă de Tatăl, primind până şi moartea pe cruce fără a cârti, ceea ce îl deosebeşte fundamental de Adam. Serbând ziua naşterii Sale să ne străduim să găsim în noi o părticică din dragostea şi smerenia de care a dat dovadă cât a trăit printre noi, şi abia apoi să facem daruri şi să ciocnim un pahar de vin cu cei dragi.

Aducându-ne aminte adevărata sărbătoare, pe care ar trebui s-o întâmpinăm cu inimile deschise şi cu capetele plecate în amintirea Mielului nevinovat venit pe lume spre a se da jertfă, trebuie să explic cititorilor semnificaţia zilelor de Crăciun care coincid cu această mare sărbătoare creştină.

Ca sărbătoare solară, Crăciunul vine din vremurile trecute, el fiind serbat cu bucurie şi mari petreceri de strămoşii noştri daci, dar şi de alte popoare păgâne. Prin orgiile ţinute dacii îşi exprimau bucuria că soarele a fost salvat de vârcolaci şi duhurile rele care îl tot urmăresc încă de la Filipii de Toamnă şi de la Sânt Andrei, tot vechi sărbători de-ale vechilor daci, păstrate şi acum în tradiţia noastre prin tot felul de datini şi obiceiuri, între care cele ale usturoiului, ghicitul ursitului de fete şi băieţi, alungarea stihiilor şi duhurilor rele şi multe altele de acest gen. Până şi colindul, în unele forme, vine din aceste serbări vechi ale dacilor de demult. Aceste tradiţii şi obiceiuri, ca şi multe altele, s-au înrădăcinat atât de mult în inima poporului nostru încât s-au păstrat şi în zilele noastre, uneori schimbând sensul unor sărbători creştine cum ar fi şi cea a naşterii Domnului. Sunt dovezi ale descinderii noastre dintr-un popor vechi şi nobil, cum alte popoare nu pot să se mândrească, şi cred că ar trebui să le serbăm şi pe ele cum se cuvine, numai că nu trebuie să uităm faptul că sărbătorile de Crăciun la noi ţin trei zile, de aceea pe prima ar trebui s-o închinăm Mântuitorului, iar pe celelalte două strămoşilor daci.

Cu speranţa bucuriei pe care aceste sărbători ar trebui s-o aducă în fiecare familie, să căutăm fiecare câte o peşteră sărăcăcioasă şi să oferim daruri pruncului Iisus pe care îl putem găsi în orice om bolnav sau sărac, iar la masa cu cei dragi din familie să spunem mai întâi o rugăciune în care să-I mulţumim pentru că a venit pe lume să ne aducă nouă Mântuirea. Iar înainte de a duce paharul cu vin la gură să vărsăm mai întâi câteva picături din el în amintirea strămoşilor daci care ne-au lăsat atâtea sărbători cu neasemuite datini şi tradiţii, pe care nu le au alte popoare din lume, iar mulţi ne invidiază pentru ele.

Să ne bucurăm de misterele Crăciunului și să petrecem fiecare zi după semnificația pe care o are, aceasta fiind pentru noi nu numai o sărbătoare sfântă care ne aduce aminte în fiecare an de cel mai însemnat moment al creștinătății, nașterea umilă a Mântuitorului în peșteră, dar și una cu semnificații profunde, prin obiceiurile și tradițiile pe care încă le păstrăm și suntem datori să le ducem mai departe, ne amintește de strămoșii daci, cel mai vechi și mai viteaz popor din lume.

Crăciun fericit românilor de pretutindeni, urmași ai dacilor nemuritori!