Notele lui Chernyaev despre întâlnirea lui Gorbaciov cu Rockfeller, Kissinger, Giscard d’Estaing și Nakasone la Kremlin, pe 18 ianuarie 1989.

Secretarul general al Comitetului Central al PCUS, Mihail Gorbaciov la primirea reprezentanților Comisiei Trilaterale în timpul vizitei lor în URSS, Kremlin, 18 ianuarie, 1989.

În timpul schimbărilor semnificative care se produceau în Uniunea Sovietică și Europa de Est în anii 1980, Mihail Gorbaciov (liderul Uniunii Sovietice) s-a întâlnit la Kremlin, la data de 18 ianuarie 1989, Henry Kissinger, David Rockfeller, Valery Giscard d’Estaing și Yasuhiro Nakasone – membri ai Comisiei Trilaterale, o organizație neguvernamentală fondată în SUA, în 1970, de către Zbigniew Brzeziński și  David Rockefeller.  

În notele de la reuniunea Biroului Politic din ianuarie 1989, Gorbaciov evidențiază unele dintre întrebările și preocupările care au apărut la întâlnirea sa cu fostul secretar de stat american Henry Kissinger, fostul președinte al Franței Valery Giscard d’Estaing și fostul prim-ministru japonez, Yasuhiro Nakasone.   Aceste note arată recunoașterea din partea acestor lideri a faptului că Uniunea Sovietică și Europa de Est se aflau la un pas de o nouă relație între ele și cu restul lumii. Gorbaciov recunoaște că țările din Europa de Est s-ar putea rupe de Uniunea Sovietică și subliniază importanța colaborării cu aceste țări pentru reforme economice și politice cu scopul de a evita această ruptură.

​În notele sale, Anatoly Chernyaev, nu a făcut referire la prezența lui David Rockfeller, acesta apare în fotografia de grup. De asemenea, fostul prim-ministru japonez, Yasuhiro Nakasone, a făcut declarații privind discuția cu Mihail Gorbaciov despre  Insulelor Kurile, dar Chernyaev nu a relatat nimic.

Notele lui Anatoly Chernyaev de la sesiunea Biroului Politic, 21 ianuarie 1989:

Gorbaciov vorbește despre Comisia Trilaterală, cu care s-a întâlnit (Kissinger, Giscard d’Estaing, Nakasone). Este interesat de tot ceea ce se întâmplă, mai ales în AFĂRĂ. Se lucrează la toate problemele politicii europene. Aș sublinia două aspecte.

În primul rând, ”voi, (adică noi, Uniunea Sovietică), ne vom integra în economia mondială?” Aceste probleme sunt luate în considerare în Comisia Trilaterală. Dacă ai de gând să te integrezi, ar trebui să fi pregătiți pentru asta – mi-au spus ei.

Giscard mi-a spus direct că pentru noi (URSS) această problemă va fi extrem de dificilă, dar și pentru ei.

A doua problemă. Ei ajung la concluzia că cele mai mari lupte ale perestroikăi sunt încă în fața noastră. Și în sfera internațională principalele probleme pentru noi vor apărea în Lumea a Treia. Ei cred că Occidentul „lasă lumea a treia să trăiască”, iar Lumea a treia, la rândul ei, „lasă Occidentul să trăiască”. Dar cum ne vom descurca cu Lumea a Treia? Ei cred că în 10-20 de ani vom avea cu toții de-a face cu o federație de state numită Europa.

Kisa [Kissinger—Translator] tocmai a ridicat din umeri la această declarație a lui Giscard și mi-a pus o întrebare directă: Cum veți reacționa dacă Europa de Est vrea să se alăture C.E. (n.r – Comunitatea Europeană)? Nu este o întâmplare că m-au întrebat despre asta. Ei știu că prietenii noștri bat deja la ușă. Și ar trebui să ne uităm, de asemenea, la ce procese se desfășoară acolo, acum – economic și politic – și încotro se îndreaptă ele.

​Ce se întâmplă în Ungaria, de exemplu? Un partid de opoziție condus de [Miklos] Nemeth a apărut acolo. Ungaria este în ajunul unei alegeri serioase. Desigur, va fi diferit. Și cred că fiecare țară ar trebui să aibă și are propria ei față. Și vom continua să fim prieteni, pentru că baza socialistă va fi păstrată în toate.

Drumurile dezvoltării noastre vor fi foarte diverse, în timp ce ne vom păstra comunitatea. Avem nevoie de un mecanism care să ne asigure înțelegerea și interacțiunea reciprocă. Vor fi o mulțime de întrebări politice, economice și militaro-politice. Ar trebui să le luăm în considerare în Comisia pentru Europa de Est a Comitetului Central. Ar trebui să facem o analiză împreună cu oamenii de știință. De exemplu, cum am reacționa dacă Ungaria ar pleca în C.E.? Tovarăși, suntem în prag de lucruri foarte serioase. Pentru că nu le putem oferi mai mult decât le oferim acum. Și au nevoie de noi tehnologii. Dacă nu ne ocupăm de asta, va exista o despărțire și ei vor fugi.

Și apoi se pune întrebarea: ce ar trebui să prezentăm grupurilor de lucru ale liderilor țărilor socialiste? Apropo, să ne dea Comisia un răspuns fundamentat dacă avem nevoie de această întâlnire. Înainte de asta, ar trebui să rezolvăm acest lucru – ce le putem oferi prietenilor noștri și să le comparăm cu ceea ce le poate oferi Occidentul. Răspunsul la această întrebare, sunt sigur, se află în perestroika noastră, în succesul ei. Și ar trebui să încercăm să ne implicăm prietenii, să-i interesăm de reformele noastre economice. Lasă-l pe Yakovlev, împreună cu savanții, să se uite la asta. Ne confruntăm acolo cu o problemă serioasă.

Popoarele acelor țări se vor întreba: cum rămâne cu PCUS, ce fel de lesă va folosi pentru a ține țările noastre în interior? Pur și simplu nu știu că dacă ar trage această lesă mai puternic, s-ar rupe.

Este timpul să ne transferăm relațiile la formele pe care le practicăm în relația noastră cu China, dar putem ajunge la astfel de forme doar prin intermediul pieței și, desigur, prin dezvoltările tehnologice și științifice din propria noastră țară.

În acest caz, am încălca vechea regulă că îi ținem atașați de noi doar prin intermediul resurselor energetice.

În același timp, nu le putem spune doar că vom reduce livrările. Asta ar fi o trădare.

Kisa a sugerat ideea unui condominiu URSS-SUA peste Europa. El dădea de înțeles că Japonia, Germania, Spania și Coreea de Sud sunt în creștere și, așadar, haideți să facem un acord pentru ca „europenii să nu se comporte prost?”

Ar trebui să lucrăm și la această gamă de probleme, dar în așa fel încât să nu se scurgă, pentru că în Europa le este cel mai frică de ceea ce înțeleg că înseamnă summitul de la Reykjavik. Și dacă vă amintiți, la Reykjavik au văzut un efort la conspiraţia dintre URSS şi SUA asupra Europei.

Impresia mea de la întâlnirea cu Comisia Trilaterală este următoarea: ei au înțeles în Occident că lumea are nevoie de o vrajă pentru o respirație pașnică — de la cursa înarmărilor, de la psihoza nucleară — cât avem nevoie de ea. Cu toate acestea, trebuie să știm totul în detaliu pentru a nu face greșeli. Ei vor să canalizeze procesele în așa fel încât să limiteze cât mai mult posibil influența noastră asupra situației mondiale, ei încercând să ia inițiativa de la noi, prezintă criterii de încredere ca teste: dacă Uniunea Sovietică nu va vrea să fie de acord cu ceva, vom acționa într-un mod pentru a câștiga mai multe puncte.

De aceea trebuie să păstrăm inițiativa. Acesta este principalul nostru avantaj.

Sursa: Arhiva Fundației Gorbaciov, Moscova, Federația Rusă (tradus de Svetlana Savranskaya)