Viziunea Rusiei privind reconstrucția Siriei

Foto: Media

Muncitori și tehnicieni lucrează la restaurarea căii ferate din Damasc, 9 august 2018.

Rusia este pregătită să beneficieze din punct de vedere economic de pe urma unui aflux de investiții străine în Siria, dar o rivalitate emergentă cu China și Iranul pentru contracte economice i-ar putea eroda influența pe termen lung.

În cadrul unei conferințe de presă din 28 decembrie cu omologul său iordanian, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a afirmat că contribuțiile Rusiei la reconstrucția siriană au ajutat la ameliorarea crizei umanitare și au cerut țărilor occidentale să investească în reconstrucție.

Comentariile lui Lavrov au evidențiat faptul că Rusia se concentrează din ce în ce mai mult pe reconstrucția economică a Siriei, chiar dacă războiul civil continuă în Idlib, iar perspectivele unei soluții de pace pe termen scurt par îndepărtate.

Interesul Rusiei în procesul de reconstrucție a Siriei evidențiază două obiective strategice principale. În primul rând, Rusia dorește să reconecteze Siria la piețele financiare globale, astfel încât Bashar al-Assad își poată consolida poziția asupra puterii prin atragerea a 400 de miliarde de dolari considerați a fi necesari pentru reconstruirea Siriei.

În al doilea rând, Rusia dorește să beneficieze de poziționarea sa treptată ca actor principal în procesul de reconstrucție din Siria, deoarece un aflux de capital străin în economia siriană ar putea oferi oportunități companiilor rusești.

Aceste aspirații vor conduce probabil politica Rusiei față de procesul de reconstrucție din Siria în viitorul apropiat, chiar dacă resursele materiale limitate ale Rusiei și dorința de a evita tensiunile cu Iranul ar putea submina succesul acestei agende.

Pentru a-i oferi președintelui Assad resursele economice pentru reconstrucție, Rusia a făcut lobby la guvernele din întreaga lume pentru a investi în economia Siriei.

Inițial, Rusia a curtat investițiile SUA în procesul de reconstrucție din Siria. La 19 iulie 2018, șeful Statului Major General al armatei ruse, Valery Gerasimov, a redactat un memoriu omologului său american, Joseph Dunford, îndemnând Statele Unite să investească în eforturile de reconstrucție ale președintelui Assad. Oficialii americani au respins cererea lui Gerasimov, declarând că o tranziție politică în Siria a fost o condiție prealabilă pentru investițiile SUA.

Acest impas a determinat Moscova să își concentreze atenția asupra atragerii investițiilor europene în Siria. După întâlnirea cu cancelarul german Angela Merkel, pe 18 august, președintele rus Vladimir Putin a făcut apel la sentimentele anti-imigrației din Uniunea Europeană prin descrierea influxului sirian de refugiați ca o „povară uriașă” pentru Europa. Președintele Putin a susținut că, ajutând Siria să își restaureze sistemul de apă potabilă și asistența medicală ar ușura situația oamenilor în această problemă.

Angela Merkel și-a exprimat dorința de a „evita o catastrofă umanitară” în Siria fără să se angajeze într-un proces de reconstrucție condus de Assad. Reticența Angelei Merkel de a investi într-un efort de reconstrucție condus de Assad a reflectat declarații similare cu ale ambasadorului Franței la Națiunile Unite, Francois Dellatre.

Refuzul SUA și a  Uniunii Europene de a acorda asistență financiară pe scară largă Siriei a determinat Rusia să considere Arabia Saudită și China ca fiind alternative.

Deși ilegalitatea regimului Assad a fost un obstacol îndelungat în calea investițiilor saudite în Siria, Rusia a prezentat, ministrului saudit al  Afacerilor Externe, Adel al-Jubeir, reconstrucția ca o soluție politică în sprijinul unei evoluții pozitive care ar pune capăt războiului civil și s-a angajat în negocieri diplomatice ulterioare cu Riadul.

În ciuda recentelor intensificări ale dialogului bilateral cu Siria, în opinia Rusiei, Arabia Saudită încă nu a indicat clar că este dispusă să ofere asistență economică Siriei.

Andrei Baklanov, fost ambasador al Rusiei în Arabia Saudită din 2000 până în 2005, a declarat, la 5 ianuarie, că Arabia Saudită este puțin probabil să își asume majoritatea costurilor asociate reconstrucției Siriei.

Însă, Arabia Saudită ar putea considera sprijinul financiar pentru Damasc ca un antidot eficient împotriva hegemoniei iraniene pe termen lung în Siria, potrivit lui Alexey Khlebnikov, expert în Orientul Mijlociu la Consiliul Afacerilor Interne al Rusiei.

Până în prezent, cea mai mare speranță a Moscovei este China. Evgheni Satanovski, președintele Institutului Orientului Mijlociu din Moscova, consideră că Beijingul este cel mai probabil finanțator pe termen lung al reconstrucției Siriei, deoarece China – la fel ca Rusia – îl vede pe Assad ca bastion împotriva extremismului islamic din regiune.

Investiția chineză de 2 miliarde de dolari în revigorarea capacității industriale a Siriei și participarea entuziastă la Târgul Internațional de la Damasc din 2018 dezvăluie disponibilitatea Beijingului de a sprijini procesul de reconstrucție a Siriei. Cu toate acestea, retragerea SUA din Siria și continuarea reechilibrării economice din regiunea Indo-Pacific ar putea încetini ritmul investițiilor chineze în Siria.

Accesul Rusiei la contractele economice de reconstrucție din Siria, leagă Moscova de sprijinul pentru o politică de investiții fără condiții prealabile în această țară.

Pentru a-și maximiza profitul economic, Rusia a încheiat contracte preferențiale cu Damascul în sectoare economice majore din Siria. Având în vedere faptul că din anul 2015 Assad se bazează în mare măsură pe sprijinul militar acordat de Rusia, liderii de afaceri, cum ar fi Serghei Katyrin, președintele Camerei de Comerț și Industrie a Rusiei, au dezvăluit că întreprinderile ruse vor avea „o primă prioritate” în alocarea fondurilor de reconstrucție pe care Siria le va primi. Odată ce procesul de reconstrucție este în curs de desfășurare, firmele rusești vor fi cel mai bine plasate pentru a-și asuma o prezență majoră în sectoarele energetic și de construcții.

În ianuarie 2018, Moscova a semnat cu Damascul un acord bilateral, care i-a conferit drepturi exclusive de a extrage petrol și gaze din zonele Siriei sub controlul direct al lui Assad.

Acest acord a fost urmat de anunțul făcut de ministrul rus al Energiei, Alexander Novak, că Moscova a semnat o „foaie de parcurs” cu Siria care acoperă „restaurarea câmpurilor petroliere și dezvoltarea de noi depozite”.

În octombrie 2018, s-a încheiat un angajament privind cooperarea comună Moscova-Damasc pentru a spori calitatea instalațiilor de producție petroliere siriene.

Rezervele petroliere ale Siriei sunt concentrate în mare parte în regiunile nord-estice controlate de forțele democrate siriene kurde (SDF). Însă, ministrul rus de Externe Serghei Lavrov poartă negocieri pentru a convinge grupurile kurde să accepte legitimitatea lui Assad. Reușita acestor negocieri va aduce rezervele de petrol sub controlul guvernului sirian. Această perspectivă a devenit mai probabilă din cauza preocupărilor actuale privind o ofensivă militară turcă în Siria de nord și o cooperare limitată între forțele unităților de protecție a populației (YPG) și armata siriană din Manbij.

În plus față de investițiile Moscovei în sectorul energetic sirian, întreprinderile rusești au stabilit puncte de sprijin în alte sectoare ale economiei siriene pentru a se asigura că Damascul va comanda contracte de la companii rusești.

În martie 2018, companiile rusești au asigurat tranzacții în avans pentru proiectele de producere a energiei electrice în Homs, o linie feroviară care leagă Aeroportul Internațional Damascus de centrul orașului și o serie de instalații industriale care vor juca un rol esențial în dezvoltarea viitoare a Siriei. Aceste contracte garantează că Rusia este pregătită să beneficieze din punct de vedere economic de pe urma unui aflux de investiții străine în Siria, sperând că vor urma în mod natural în urma soluționării pașnice a conflictului.

Acordurile de reconstrucție a Rusiei în Siria riscă să genereze tensiuni cu Iranul într-un moment în care Moscova și Teheranul încearcă să-și actualizeze parteneriatul militar strategic. Preocupările legate de concurența între întreprinderile rusești și iraniene implicate în reconstrucția Siriei au început în februarie 2018, când Moscova a învins Teheranul în înțelegerea pentru cincizeci de ani în industria fosfatului din Siria.

Deși oficialii ruși rămân în primul rând concentrați asupra înfrângerii lui Hayat Tahrir al-Sham (HTS) și asigurării supraviețuirii lui Assad ca lider necontestat al Siriei, Moscova va continua să urmeze un curs independent privind procesul de reconstrucție sirian și să își consolideze propria poziție.  Însă, resursele financiare limitate ale Moscovei și o rivalitate emergentă cu China și Iranul pentru contracte economice ar putea eroda influența Rusiei pe termen lung asupra Siriei.