#roMânia: Generaţia abandonată acasă de părinţii plecați la muncă în străinătate

Foto: Media

În 2017, aproape 95.000 de copii aveau părinţii plecaţi la muncă în străinătate, adică cu 10.000 mai mulţi faţă de anul 2010, când erau 84.084, conform Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie . Dintre aceştia, peste 17.400 de copii au ambii părinţi plecaţi peste hotare şi 64.701, un singur părinte plecat.

Datele oficiale sunt dublate de realitate, arată un material din campania #roMânia, a cotidianului Gândul.

“Datele obţinute de la Inspectoratele Şcolare Judeţene, indicând un număr de 212.352 de copii cu părinţii plecaţi în străinătate, arată că statisticile având ca sursă Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului surprind doar o parte din dimensiunea reală a fenomenului. Adăugând, la cifrele furnizate de Inspectoratele Şcolare Judeţene, atât copiii de vârstă antepreşcolară şi preşcolară, cât şi copiii neînscrişi la şcoală (ori cei aflaţi în abandon şcolar) estimăm că numărul total al copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate se ridică la aproximativ 250.000 la nivel naţional”, arată datele de la Asociaţia Salvaţi Copiii.

Organizaţia neguvernamentală Asociaţia Salvaţi Copiii susţine că în lipsa afecţiunii părinţilor, copiii rămaşi acasă se confruntă cu dificultăţi emoţionale, sociale şi educaţionale. Ei devin mai vulnerabili emoţional, nu mai sunt interesaţi de şcoală, se confruntă cu dificultăţi în realizarea temelor şi înţelegerea materiei şcolare, au probleme de comunicare cu tutorii şi părinţii.

“Indiferent de vârstă, majoritatea copiilor ai căror părinţi pleacă la muncă în străinătate resimt această situaţie ca pe un abandon. Riscul psihologic nu constă în ”abandonul” în sine, ci în modul în care copiii reuşesc să integreze această experienţă traumatizantă în povestea vieţii lor. În general, copiii ajung la două concluzii negative: ei nu sunt importanţi ca persoane, nu sunt vrednici de a fi iubiţi, iar ceilalţi nu sunt de încredere şi există mereu pericolul de a fi părăsiţi”, spun reprezentanţii Asociaţiei Salvaţi Copiii.

Pentru a atrage atenţia asupra lor, copiii abandonaţi încearcă tot felul de metode: intră în conflicte, devin introvertiţi, se opun oricărei idei.

Pentru a evita apariţia problemelor comportamentale ori pentru a le elimina, copiii ar trebui să vadă periodic un psiholog, iar cei în grija cărora se află să menţină legătura cu unitatea de învăţământ pe care o frecventează, pentru că acolo este mediul în care acesta se manifestă.

”Aceste aspecte psihologice, coroborate cu un mediu lipsit de consecvenţă şi disponibilitate, acasă şi la şcoală, pot conduce către tulburări de sănătate mentală majore: anxietate, depresie, tulbare de conduită. (…) În rândul populaţiei de copii ai migranţilor, incidenţa problemelor de sănătate mentală este de 2,6 ori mai mare decât în rândul populaţiei generale de copiii”, a declarat psihologul Marius Rusu, din cadrul Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii al Salvaţi Copiii România.

Psihologii precizează că în mare parte, bunicii sau tutorii copiilor se limitează la a le oferi mâncare şi un acoperiş, pe când aceştia au nevoie de atenţie, iubire şi înţelegere.

“Sunt cazuri în care copii se ataşează sănătos de bunicii sau tutorele lor, găsesc în ei o bază de siguranţă şi văd acea persoană ca pe un părinte. Ataşamentul faţă de bunici este bun, însă nu se compară cu ataşamentul faţă de părinţi, pentru că bunicii au o anumită vârstă şi au o altă viziune. (…) Se mai întâmplă ca, uneori, să le ofere doar mâncare, ajutor material şi un acoperiş deasupra capului, nu atenţie şi grijă”, susţine psihologul Keren Rosner.

Aceşti copii sunt vulnerabili, ajungând de multe ori victime sigure ale abuzurilor de alcool şi droguri.

“Fetele pot deveni mame foarte timpuriu tocmai pentru că au o foame afectivă pe care nu ştiu cum să şi-o stingă. În orice persoană care-i dă sentimentul că este iubită şi protejată devine foarte uşor credulă, se bazează pe acea persoană şi dezvoltă imediat un ataşament nesănătos. O astfel de adolescentă este foarte uşor de manipulat”, a mai adăugat Keren Rosner.

Sociologul Gelu Duminică susţine că supravegherea părinţilor nu înseamnă neapărat o protecţie sigură, însă plecarea acestora de lângă copii reprezintă un risc mai mare.

“Sunt copii care au ambii părinţi acasă şi care sunt consumatori de substanţe halucinogene sau de alcool. Nu este o condiţie obligatorie ca unul dintre părinţi sau ambii să fie plecaţi. Cu toate acestea, există un risc mai mare. (…) Consecinţa principală a creşterii fără părinţi aproape este trauma emoţională a copilului care duce către efecte adverse de genul celor despre care am discutat (n.r. – alcool, droguri). Ele pot conduce şi către alte efecte cum ar fi introvertism, adică adolescentul devine mult mai închis în el. Chestiuni emoţionale care la un moment dat se transformă în comportamente şi atitudini,”, explică sociologul Gelu Duminică.

Din anul 2010, în România se derulează un program care vine în sprijinul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. De la înfiinţarea acestuia, peste 6.500 de copii au fost ajutaţi de specialişti.

“17 centre locale, compuse din echipe interdisciplinare formate din asistenţi sociali, psihologi şi cadre didactice oferă servicii de suport psiho-social, educaţional şi activităţi de socializare copiilor, iar persoanele în grija cărora au rămas beneficiază de consiliere psihologică şi juridică. De la înfiinţare, peste 6.500 de copii şi 4.500 de adulţi au beneficiat de serviciile Salvaţi Copiii”, a declarat coordonatorul programului destinat copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate al Organizaţiei Salvaţi Copiii România, Anca Stamin.

De asemenea, Asociația Salvaţi Copiii a creat un serviciu de consiliere şi informare, unic la nivel naţional, prin care ajută copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate sau persoanele în grija cărora au rămas aceştia.

Cei care doresc pot suna gratuit la numărul de telefon 0800.070.040 sau pot accesa platforma online www.copiisinguriacasa.ro pentru a discuta cu un psiholog sau cu un consilier judiciar.