Timpul timpurilor noastre
Stă tăcut în zări albastre,
Ne privește și ne cerne,
Ne urzește vremuri terne
Zdrențuite de războaie,
Din nori negri cade ploaie.
Veacul gri e pe sfârșite,
Se aud voci înăbușite,
Fără suflu, fără forță,
Lumea-ntreagă e o torță,
Părjolită de minciună,
Ascunsă în vorba bună.
Pârjolește vicleșugul
Care ne-a furat belșugul,
Pârjolește pași străini
Ce-au venit la noi, haini.
Rugăciuni spre ceruri urcă
Și străinii îi alungă.
Bate toaca-n mănăstiri
Și-i alungă pe străini.
Timpul Veșnic se rotește,
Zorii zilei înnoiește.
Colorată și vibrantă,
Noua Eră se arată…
Rouă argintie cade,
Apa curge în cascade,
Iarba-i verde, și e grasă,
Cocorii se întorc acasă.
