Cum fentează multinaționalele plata impozitelor?

Companiile multinaționale folosesc lacunele contabile pentru a evita impozitul pe profit pe care îl duc în companii offshore.

” Metoda de lucru”:

Una dintre cele mai uzitate metode este utilizarea datoriilor pentru a schimba profiturile, a reduce facturile fiscale și a crește rentabilitatea pentru acționari.

Prin supraîncărcarea bilanțurilor cu datorii, companiile solicită scutirea de la plata impozitelor și transferă profitul către jurisdicții cu venituri reduse/fără taxe. Amortizarea fiscală reduce profiturile impozabile și obligațiile fiscale.

Guvernele, în general, stimulează companiile să preia datorii. Acestea pot beneficia de scutirea de la plata impozitelor, chiar dacă datoria nu este neapărat utilizată pentru finanțarea operațiunilor.

Persoanele fizice nu pot solicita scutirea de la plata dobânzilor pentru achiziționarea unei reședințe individuale sau orice altceva. Motivul este că scutirea de impozit pe plata dobânzilor distorsionează piețele, creează bule, inechitate și instabilitate financiară.

Cu toate acestea, același lucru este uitat când subvențiile publice sunt acordate corporațiilor. În România, cel mai cunoscut exemplu este alocarea de către guvernul Cioloș a 600 de milioane de euro companiilor străine.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) face recomandări care sunt obligatorii pentru statele membre și care limitează valoarea reducerii fiscale a plăților pentru dobânzile pe care le poate solicita o companie.

Regulile sunt complexe, însă restricțiile nu se aplică dobânzilor plătite creditorilor terți pentru împrumuturile utilizate pentru finanțarea proiectelor de interes public.

Multinaționalele beneficiază de scutiri de taxe pentru numeroase costuri (achiziții, chirii, rate, salarii, instalații și mașini) suportate pentru producerea de bunuri și servicii, însă plata dividendelor și dobânzilor sunt distribuții de profit mai degrabă decât costuri de producere a bunurilor/serviciilor și nu ar trebui să primească niciun fel de scutire fiscală.

Dacă activele sunt finanțate prin datorii sau capitaluri proprii, este vorba de preferințe de risc managerial și de modul în care profiturile vor fi împărțite de diferiți furnizori de finanțare. Aceste preferințe de risc și acorduri de împărțire a profitului nu ar trebui să fie subvenționate de către stat sau contribuabili.