Provocări globale în deceniul următor

” O problemă nu poate fi rezolvată la nivelul unde a fost creată, trebuie soluționată la nivelul următor.” Albert Einstein

Transformare globală care a început în anii 1990 părea că se îndreaptă liniar spre o mai mare democrație, o deschidere mai mare a piețelor economico-financiare și o cooperarea internațională pașnică. Este puțin probabil ca această paradigmă să fie dominantă până în 2030, deoarece sunt în curs de desfășurare trei revoluții care modifică provocările strategice care existau în urmă cu 20 de ani.

Impulsul dat de ”trei revoluții”

Sub privirile noastre are loc o revoluție economică și tehnologică. Convergența tehnologiilor digitale, biologice și industriale, proliferarea instrumentelor digitale disponibile și accesibile peste tot pentru întreprinderile mari și mici, pentru orice scop, schimbă fundamental modul în care au funcționat până acum societatea și economia statelor.

Noua „societate a cunoașterii” oferă oportunități imense pentru creșterea productivității, a bunăstării și a câștigurilor individuale. Dar poate, de asemenea, să declanșeze perturbări sociale majore prin creșterea șomajului, mărirea inegalităților în cadrul societăților (mai mult decât între țări) și o diminuare a veniturilor în statele dezvoltate, inclusiv în Europa.

O altă revoluție, care se petrece acum și care va continua mult mai puternic în următorii ani, este revoluția socială și democratică.

Persoanele mai bine conectate vor fi în următorii ani mai creative, mai dinamice, mai puțin legate de locurile de muncă pe termen lung și mai mult exigente și critice. Acestea ar putea contribui la schimbarea fundamentală a contractului social și ar putea să inventeze o nouă formă de guvernare.

Aceste persoane vor face recurs la inițiative mai puțin tradiționale, vor formula abordări comune noi, considerând structurile tradiționale cum sunt partidele și sindicatele, ca fiind depășite moral.

În orice caz, va crește presiunea pentru responsabilitate și transparență la toate nivelurile de guvernare.

Revoluția geopolitică este dată de ascensiunea Asiei. După aproximativ două secole de dominație globală de partea continentului european și a Statelor Unite, apar alte puteri în Asia și America Latină care conturează o nouă lume multipolară.

Globalizarea nu va mai fi condusă și dominată de puterile occidentale care pledează pentru o mai mare democrație, piețe mai deschise și cooperare internațională pașnică. Această schimbare de paradigmă poate aduce o modalitate de confruntare între actorii cheie, Statele Unite și China.

Cadrul multilateral postbelic poate, ca urmare a unei presiuni tot mai mari, să pună în pericol capacitatea colectivă de a gestiona într- o manieră eficientă creșterea interdependenței. Actorii non-statali distructivi, cum este extremismul religios, ar putea profita din ce în ce mai mult de lacunele comunității internaționale care se luptă să mențină și să restabilească statele eșuate.

În acest context, stabilitatea internă a țărilor dezvoltate poate fi periclitată de terorism, de creșterea inegalităților sociale și a populismului. Aceste amenințări vor pune la încercare supraviețuirea în forma actuală a Uniunii Europene.

Accelerarea dezvoltării

Există un consens general, științific și tehnologic cu privire la accelerarea dezvoltării pe termen scurt și mediu. Noile tehnologii ne influențează viața de zi cu zi mai rapid ca niciodată.

Globalizarea, aliata dezvoltării rapide a noilor tehnologiile informaționale, este de natură să accelereze ritmul de schimbare a societății. Informațiile circulă imediat prin media și rețelele sociale; companiile operează sub presiune tot mai intensă a acționarilor; viața profesională este mai intensă.

Toate acestea implică decizii cheie în toate sectoarele sociale, economice și politice. Aceste transformări concentrate devin o sursă de vulnerabilitate, cel puțin, pe termen scurt.

Complexitatea este deja o parte a vieții de zi cu zi pentru mulți oameni și va fi, cu siguranță, mai răspândită cu fiecare an. Forțele care conduc acest sunt cerințele sociale și de mediu, iar apetitul pentru mai multe bunuri de consum generează noi cerințe de petrecere a timpului liber.

Aceste transformări derivă în parte din mobilitatea persoanelor și a bunurilor și din dorința oamenilor de a se bucura cât mai mult într-un interval scut de timp. Astfel, complexitatea începe cu individul.

Mecanismele crizei economice sunt greu de înțeles, chiar și pentru experți. Însă, creșterea gradului de incertitudine poate stimula inovația și creativitatea și poate deschide calea către diferite moduri de formare a viitorului.

Lumea viitorului combină volatilitatea, imprevizibilitatea și complexitatea și facilitează anticiparea, reacția și rezistența.

”Puterea cetățenilor”

În următorii ani va crește „puterea cetățenilor” ca urmare a democratizării în profunzime a statelor dezvoltate și a creșterii clasei de mijloc în statele emergente.

Dezvoltarea tehnologiilor informaționale va crește răspândirea valorilor occidentale la nivel global.

Creșterea cerințelor pentru drepturile individuale la nivel mondial și în toate domeniile economice, juridice și culturale vor crește exigențele privind necesitatea unei clase politice responsabile.

În următorii zece ani ani creșterea” puterii cetățenilor” va afecta toți jucătorii – state, piețe, întreprinderi și mass-media:

Economia mondială va fi condusă de opțiunile de cumpărare a bunurilor, alimentate în principal de consumul din partea clasei de mijloc, care devine tot mai extinsă.

■ Guvernele și întreprinderile vor fi constrânse tot mai mult de controlul popular al structurilor instituționale.

■ Mobilitatea și conectivitatea fizică, politică și intelectuală va promova independența individuală.

■ Schimbarea comportamentului, interesele, așteptările și afirmarea oamenilor vor avea tendința de a stimula de jos în sus mobilizarea politicilor și luarea deciziilor.

În următorii zece ani cetățenii vor fi capabil să remodeleze evoluțiile economice odată cu creșterea veniturilor (de exemplu, opțiunea pentru cumpărarea unui anumit tip de automobil).

Cetățenii vor redistribui puterea în politică prin participare crescută, propuneri de soluții novatoare pentru a satisface nevoile sociale.

Acest proces de împuternicire individuală va fi inegal, deoarece accesul la tehnologii și informații va fi inegal. Unele grupuri sociale vor fi marginalizate și se vor simți lăsate în urmă de viteza schimbării, vor fi uimiți și afectați de complexitatea și incertitudinea vieții cotidiene.

Provocarea Uniunii Europene va fi să se asigure că politicile facilitează adaptarea societății, inclusiv pentru aceste grupuri, pentru a evita riscurile sistemice.

Chiar dacă această tendință încurajează societățile să se convertească la democrație, progresul privind drepturile omului și statul de drept va fi neuniform.

” Puterea cetățenilor” este foarte probabil să se confrunte cu o rezistență, deoarece unele clase de mijloc vor considera că regimurile autoritare le protejează cel mai bine interesele.

Creșterea puterii individului poate prezenta riscuri de instabilitate, dar și o oportunitate unică pentru Europa. Istoria europeană și diversitatea, poate mai mult decât oriunde, oferă un teren fertil pentru răspunsuri inteligente la noi așteptări.

Uniunea Europeană ar putea contribui la încorporarea noilor solicitări ale cetățenilor într-un mod inteligent pentru a da naștere unui nou model, probabil chiar și pentru o proiecție mai largă în alte țări și regiuni.

În următorii zece ani ar putea crește cerințele pentru justiția socială, libertatea politică și eficiența economică, asemănător” Primăverii arabă” sau demonstrații în Ucraina. În același timp, instituțiile tradiționale se vor confrunta cu provocări și chiar respingeri, din partea noilor mișcări politice din Europa și din Statele Unite. Acestea pot atrage sprijin din partea diferitelor categorii sociale, grupuri care solicită revendicări radicale privind statutul bunăstării sau o mai bună susținere și protecție pentru cei rămași în urmă din punt de vedere social și economic.

Satisfacția așteptărilor individuale în instituțiile colective nu este o chestiune simplă, nici măcar în politica democratică. Sistemele politice inerte reprezintă un obstacol pentru interesele individuale în acțiunea colectivă. Recentele nemulțumiri față de democrație la nivel național, regional și continental au legătură cu sistemele politice percepute ca fiind îndepărtate de cetățeni, disfuncționale sau corupte.

În următorii zece ani, este foarte puțin probabil ca oamenii să aibă posibilitatea de a-și exercita cetățenia globală. Influența grupurilor de presiune bine organizate poate continua să crească. Dar, în general, diferența dintre așteptările cetățenilor și răspunsurile oferite de sistemul politic global va întări nemulțumirea socială și va crea frustrare la nivel mondial. La nivel local, această nemulțumire poate genera, în cazuri extreme, o dinamică revoluționară.

Complexitatea și incertitudinea sporesc impactul unei potențiale crize majore la nivel local și global. O criză majoră poate fi declanșată de următoarele evoluții:

• creșterea economică în țările emergente poate provoca dezamăgire, frustrare și volatilitate politică;
• schimbările climatice care vor afecta cele mai fragile zone pot conduce la consecințe economice grave și la migrația populației;
• creșterea inegalităților, atât a celor reale cât și a celor percepute, ca urmare a lipsei mobilității sociale.
• incapacitatea sistemului multilpolar de a asigurarea soluționarea pașnică a conflictelor și respectul față valorile comune.