Retragerea SUA din Tratatul INF și începutul erei multilaterale

Foto: Media

Controlul strategic al înarmării a constituit mult timp temelia relațiilor dintre Statele Unite și Rusia, iar eliminarea acestui pilon va avea consecințe profunde pentru relația bilaterală. Atât Moscova, cât și Washingtonul nu au manifestat pre multă voință politică sau perseverență pentru salvarea Tratatului privind Forțele Nucleare Intermediare (INF).

Controlul strategic al armelor, așa cum este cunoscut de peste o jumătate de secol, se apropie de finalul său logic.

Poate fi salvat Tratatul INF?

Răspunsul este DA. Experții americani și ruși au discutat mult timp despre afirmațiile referitoare la încălcările tratatelor în detaliu și există de propuneri privind soluționarea preocupărilor legate de respectarea legii, inclusiv posibilitate prelungirii tratatului printr-un nou acord. Însă, Washingtonul și Moscova nu sunt susceptibile de a se confrunta cu amenințări de securitate fără precedent care ar necesita desfășurarea imediată a rachetelor balistice cu rază intermediară.

Optimiștii susțin că declarațiile Washingtonului privind retragerea din Tratatul INF sunt doar o consecință a tacticii de negociere a președintelui Donald Trump, adică un bluf și o manevră politică și aceștia speră  că actuala administrație de la  Casa Albă nu a luat încăa o decizie finală. Dar Tratatul INF moare lent de câțiva ani, iar șansele de a-l păstra scad cu fiecare lună.

Nici Rusia, nici Statele Unite nu au manifestat prea multă voință politică sau perseverență în căutarea unui compromis sau luarea unor măsuri unilaterale pentru salvarea tratatului. Este clar că niciuna dintre părți nu a luat în considerare salvarea Tratatului INF – fără a mai vorbi despre regimul de control al armelor în ansamblul său – o problemă suficient de importantă ca să treacă peste interesele agențiilor guvernamentale, presiunea grupurilor politice rigide și atmosfera generală a confruntării dintre SUA și Rusia.

Rusia dă vina pe Statele Unite pentru decesul tratatului. Într-adevăr, Washingtonul, nu Moscova, a făcut publice problemele de conformitate și a exprimat oficial îndoieli cu privire la valoarea Tratatului INF. Administrația Trump elimină tradiția îndelungată privind problemele strategice de înarmare de alte aspecte ale relației bilaterale.

Observatorii din Statele Unite critică în mod justificat Departamentul de Stat pentru eforturile  insuficiente de salvare a Tratatului INF. Unii observatori sugerează că Moscova forțează Washingtonul să își asume toată responsabilitatea pentru retragerea din tratat, ceea ce ar fi în beneficiul său. Într-adevăr, rușii afirmă de foarte mult timp că Mikhail Gorbaciov a trădat interesele țării în materie de securitate națională prin semnarea Tratatului INF în 1987, deoarece Uniunea Sovietică a făcut reduceri cantitative mult mai însemnate în sistemele de livrare și focoase decât Statele Unite. Mai mult, rușii spun că Tratatul INF nu acoperă rachetele americane lansate maritim și nu prevede nic o obligație pentru NATO sau alți aliați ai Statelor Unite ale Americii.

Consecințele încetării Tratatului INF

Dezmembrarea mecanismelor de verificare prevăzute în Tratatul INF prin retragerea din tratat a SUA reprezintă o nouă escaladare a relației deja existente între SUA și Rusia.

Tratatul INF are o semnificație politică similară cu Tratatul din 1972 privind rachetele antibalistice (ABM). Este foarte probabil ca Moscova să folosească retragerea Administrației Trump din Tratatul INF ca propagandă: decizia Administrației George W. Bush de a se retrage din Tratatul ABM a fost o acțiune care a inversat tendința pozitivă a relațiilor bilaterale post-sovietice.

Controlul strategic al armelor este în pericol

De la începutul anilor 1970, controlul strategic al armelor a constituit baza unei relații între SUA și URSS. După prăbușirea Uniunii Sovietice, timp de aproape trei decenii Washington s-a străduit să redefinească un nucleu alternativ în relația cu Moscova – de exemplu, noul Tratat START sau abrogarea amendamentului Jackson-Vanik, considerat a fi realizarea principală a politicii „resetate” a Administrației Obama.

Întrucât extinderea noului Tratat START este și ea în aer, eliminarea centralizării controlului strategic al armamentului nu numai că privează relația SUA-Rusia de statutul special în politica globală, dar reduce semnificativ importanța ambelor țări între ele.

Rusia și SUA nu sunt singurele țări care vor suferi

Posibilitatea de a lansa rachete cu rază intermediară creează noi riscuri pentru Europa. Retragerea din SUA a fost o surpriză nedorită pentru aliații săi europeni – ministrul german de externe, Heiko Maas, a fost printre primii politicieni care au reacționat negativ la anunțul președintelui Trump.

Prin retragerea din tratatul INF, Statele Unite se degrevează atât în Europa cât și în Asia. Beijingul va simți probabil impactul deciziei SUA. Mai devreme sau mai târziu, Pentagonul ar putea începe să-și extindă arsenalul pentru a descuraja China, pentru a se asigura că menține „dominarea escaladării”. Sistemele intermediare ar putea juca un rol semnificativ în acest scop dacă aliații SUA din regiune sunt de acord să le găzduiască.

Regimul neproliferării nucleare, care va fi discutat la următoarea conferință de revizuire în 2020, se confruntă acum cu un viitor și mai nesigur. Dacă Statele Unite și Rusia nu mai sunt dispuse să renunțe la unul sau două tipuri de vehicule de livrare, ce s-ar putea cere, pe bună dreptate, din partea altor membri ai comunității internaționale? Este foarte posibil ca următoarea conferință de revizuire a neproliferării nucleare să fie ultima.

Controlul strategic al armelor, așa cum a fost cunoscut de peste o jumătate de secol, de la semnarea primului acord de către Leonid Brejnev și Richard Nixon, se apropie de finalul său logic. Indiferent de administrația care ocupă Casa Albă, nu mai este posibil ca Moscova și Washingtonul să se întoarcă în anii 1970 sau chiar în 2010, când Dmitri Medvedev și Barack Obama au semnat noul Tratat START.

Noi mecanisme de control a înarmării

Cu toate acestea, este greu să ne imaginăm că orice stat care ar fi interesat de o cursă a înarmării ar putea proceda fără restricții. O abordare fără restricții în această sferă este foarte riscantă. Prin urmare, pe fondul relicvelor sistemelor bilaterale sovietice (ruse) – americane, ar putea apărea noi mecanisme strategice de control al înarmării.

Nu este clar cum vor arăta aceste mecanisme, dar în prezent, unele elemente sunt cu siguranță relicve ale trecutului.

Tratatul multilateral, noua formă de tratat  

Forma bilaterală ruso-americană a regimului de control al armamentului se îndreaptă spre un accent multilateral. Printre alte probleme, Statele Unite sunt din ce în ce mai preocupate de arsenalul nuclear din China și de extinderea capacităților de rachete balistice ale Iranului. De fapt, atunci când critica Tratatul INF, oficialii Administrației Trump se concentrează mai mult pe faptul că Tratatul INF nu impune limite asupra forțelor nucleare ale Chinei.

În perspectivă, este posibil ca, în locul regimurilor bilaterale tradiționale precum INF și New START, viitoarele acorduri să favorizeze formate mai flexibile și multilaterale, cum ar fi cele din acordul nuclear din 2015 privind Iranul. Un astfel de format, totuși, nu garantează o mai mare durabilitate. După cum arată evenimentele recente, aceste acorduri pot fi totuși generate de schimbările de politică internă ale unei puteri nucleare de prim rang.

Termenul „controlul armelor” în sine ar trebui revizuit. Acordurile bilaterale, obligatorii din punct de vedere juridic și predominant cantitative de „control al armamentului” ar putea fi schimbate, în curând, de noile tratate multilaterale neformalizate și predominant calitative. În acest context, existența mai multor linii de comunicare va deveni tot mai importantă, atât pentru nivelurile de sus cât și la nivelurile mai joase.

Schimbarea în timp util a doctrinelor militare, percepția privind amenințările și planurile de dezvoltare a forțelor strategice, precum și opoziția comună împotriva proliferării nucleare și a terorismului nuclear vor juca, de asemenea, un rol esențial.

Comparativ cu secolul XX, sistemul internațional de astăzi este mai complex, mai puțin previzibil și potențial mai periculos. Retragerea iminentă din SUA din Tratatul INF va intensifica căutarea de noi modele pentru reducerea riscurilor nucleare și consolidarea stabilității strategice globale și regionale.

Rusia are toate precondițiile necesare pentru a prelua conducerea în definirea acestui nou ecosistem. Se bucură de o experiență unică de dezvoltare și implementare a unor mecanisme diverse de control al armamentului, de negociatori internaționali sovietici și ruși formidabili, precum și de o comunitate strategică de experți în domeniul armelor. În plus, Rusia rămâne una dintre cele două superputeri nucleare ale lumii.

Având în vedere că este puțin probabil ca Statele Unite să se situeze de una singură în prim-planul controlului efectiv armelor strategice multilaterale, Rusia poate profita de lipsa actuală a concurenței și poate face prima mișcare.