CE „FELURI” ŞI CE FEL DE PREŞEDINTE SERVESC ROMÂNII?…

Bună ziua, oameni buni, mâine va fi din nou luni!… Există viaţă şi după acest vot. Şi vor exista şi aroganţă şi prostie gârlă şi după aceste alegeri… Dragi români, fie că sunteţi „ai mei”, „ai lui” sau „ai ei”, eu vă asigur şi o ştiţi la fel de bine ca şi mine, că toţi sunteţi, suntem şi aparţinem acestei Românii, aşa cum este ea astăzi şi votată democratic, după chipul şi asemănarea noastră.

Cetăţeni şi concetăţeni, bine că aţi mers sau că mergeţi la vot! Bine că aţi votat, ştampilat asumat sau chiar anulat, dar v-aţi liber exprimat şi exercitat! O astfel de zi, în care, reprezentând măcar o picătură de suveranitate, fiecare şi votul nostru sincer, emoţional sau raţional, devenim, nu doar simbolic, ci şi faptic, SUVERAN. Este libertate, votul nu este obligatoriu, respect şi opţiunea, desigur, motivată şi corect argumentată (între cine şi cine alegem?!) a celor care rămâneţi acasă, cei care nu aţi votat şi nici nu veţi mai vota.

Dacă ar fi după mine, eu aş (re)introduce votul obligatoriu în Constituţie. Măcar şi pentru simplul motiv că Ţara, cum e ea, ce are şi ce n-are, înseamnă şi o asumare pentru fiecare. Şi nu poate să mai „cârâie”, „mârâie” sau să „măcăne” nimeni cu deget arătător: uite, ce s-a ales doar din cauza „voastră”!…

Chiar! Ce „feluri” de preşedinte ar vota românii, dacă s-ar servi într-o mare cantină populară farfurii otova cu „feluri de mâncare”?… Eu cred că fasolea naţională (evident, cu ciolan!) ar fi de departe meniul favorit şi poate chiar ar fi votată din primul tur. Scutind substanţial cheltuielile cu aprovizionarea de iarnă… Urmată de sărmăluţele în foi de varză, cu mămăliguţă (nu-i fac campanie doamnei Dăncilă!), fripturica cu cartofi prăjiţi şi, într-o egală măsură, cu uşurinţă de mânuit şi destui pentru toţi, micii-cârnaţi cu bere… (nu-i fac campanie nici lui Iohannis!)… Şi abia după aceea, supa de brocolli sau chiar de bostan autohton. Şi mult mai la urmă de tot, ar fi veganii în toată regula şi scuipătorii de seminţe. Că de autofagi la votul popular n-am auzit. Asta, în e priveşte votul după regimul alimentar şi oferta din galantar…

La capitolul „modă”, i-aş lăsa pe stiliştii-modiştii Botezatu şi Levinţa să îmbrace candidaţii în hainele prezidenţiale croite şi confecţionate pe măsură. Aici, doamnele se bucură de mai multă generozitate decât domnii cu cravată.

Dacă ar fi să ne luăm după profilurile regionale mai influente, foarte evidente şi astăzi, cum au fost arătate de celebrul sociolog Dumitru Drăghicescu, la începutul secolului trecut (vezi „Din psihologia poporului român”), aşezate pe regate, comitate şi voievodate în vremuri (ieri, provincii istorice, urmate de regiuni cu raioane după modelul administrativ sovietic, astăzi, judeţe fără prea mare chef şi ambiţii de „euroregiuni”), eu cred că ar prevala în simpatiile electorale, ca profil determinant, o sinteză neaoşă, simplă şi fără complexe de inferioritate. Un fel de funie oltenească de usturoi în „paporniţă”, lângă molcomele vinuri moldoveneşti plăcut consumabile, dar şi cu tradiţionala slană şi clisă ardelenească, înmuiate în zdravăna dătătoare de fiori şi înviorare, pălincă-horincă… Merge şi ţuică. Ăsta cred că ar fi profilul de vot psihologic-culinar potrivit al candidatului preferat de mai toţi. Adică, votezi ce mănânci şi mănânci ce votezi. Dacă nu-l ai, votezi, ori cosmopolit, ori introvertit, ori bătându-te pe (ciorba de) burtă, destul de prezentă şi ea ca meniu. Cam asta este tendinţa pe gusturi, preferinţe şi comportamente, adânc înrădăcinate şi neschimbate în mentalul colectiv românesc de câteva sute de ani.

Mult mai cumplit ar suna întrebarea şi poate că ar genera o trezire din „somn”, ca la intonarea Imnului, dacă ne-am raporta la profilul istoric şi încărcătura sa emoţională, cu adâncime simbolică. A unor „candidaţi” virtuali, coborâţi de pe cal sau din statuile ecvestre, dacă numele lor ar fost „scrise” pe buletinele noastre de vot. Cum s-ar vota, de pildă, între Decebal şi Traian? Dacă votul s-ar fi exprimat cu tăbliţele şi nu cu falangele sau cohortele militare? Sau, între Alexandru cel Bun şi Mihnea Vodă cel Rău? Între Lăpuşneanu cu capul lui Moţoc pe tavă şi mai reformistul Petru Rareş (doamne-fereşte, nu Bogdan cel de azi!)… Sau, între Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare? Oare, baronii-boierii, fideli sau trădători, s-ar comporta oarecum asemănător cu baronetul local de astăzi? Doar cu trădări şi mai puţin cu loialităţi până la capăt?

Un singur „candidat” ar putea lua pe nerăsuflate, atât voturile UDMR, cât şi ale neUDMR, iar acela ar fi, dacă ar coborî în gara Cluj de pe statuie, Matei Corvin. Dar, cred că cea mai grea alegere ar fi fost dacă am fi fost puşi să alegem între Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul. Aici, clar, conaţionalii noştri saşi ar fi boicotat întreg votul, iar secuii l-ar fi urmat pe Mihai Viteazul şi cu asta „basta”… Cam la fel cum moldovenii lui Ştefan cel Mare l-ar fi lăsat pe vărul muntean Vlad Ţepeş să putrezească în turnul închisorii ardeleanului Matei Corvin, de la Baia. K-aşa-i românul! Fie că e voievod, om, aprod, purice, câine sau cal…

Departe de mine gândul să mai fac astăzi campanie publică pentru vreunul dintre cei doi candidaţi. Dintre care unul, sigur, mâine, va fi preşedinte. Nici dacă pe Viorica Dăncilă aş asemăna-o cu Ana Ipătescu (cea care a eliberat cu pistolul în mână guvernul revoluţionar provizoriu), domnia sa salvându-şi astfel pesedeii tot mai răvăşiţi de viitoarele arestări… Sau, să-l compar pe Klaus Iohannis cu baronul de Bruckental sau cu Hanesh Bekner, judele Braşovului, căruia i se spovedea într-o „notă informativă” până şi românul Neacşu din Câmpulung… Noroc că tătarii lui Genghis-Han şi turcii lui Erdogan nu se mai bagă, lăsându-le lui Putin, Trump şi cuplului mixt Merkel-Macron  marjă de eroare pe eşantionul românesc. Pentru că noi în politica externă, de mulţi ani de zile, jucăm tot golf, tenis de câmp şi de masă şi mereu pierdem la fotbal…

Oare cum ar vota astăzi românii, dacă ar fi să aleagă ei, popular (şi nu kogălnicenii şi brătienii), între Alexandru Ioan Cuza (primul domn-preşedinte reformator) şi Carol I de Hohenzolern, întâiul nostru rege din istoria de Regat a României? „Divanele” ad-hoc, cu toţi aleşii locali, ce ar zice? Eu cred că ar ieşi Cuza fluierând, din primul tur. Şi nu Carol, cu tot şirul de Hohenzolerni până la Principesa Margareta. Doar că istoria nu se mai poate întoarce, nici cu etichetele vechi şi nici cu masele populare expirate istoric. A jucat şi atunci, cum joacă şi astăzi, „Sistemul”…

În 1946, votul „nostru” a arătat că linia Maniu-Coposu şi Brătienii au fost preferaţii poporului. Şi nu Groza, Dej sau Ana Pauker… Dar a contat cine a numărat votul. Care a fost „validat”, dar invers. Cu un partid unic şi un singur conducător, ba chiar doi, în succesiune, până în 1990…

Dacă în 1990, s-ar fi votat liber între Nicolae Ceauşescu şi Ion Iliescu, fără preţul de sânge prin metoda revoluţiei, cred că rezultatul ar fi fost acelaşi. Adică, ar fi câştigat detaşat, din Opoziţie, Iliescu. Iar dacă după vreo 20 de ani brucani ar fi fost de votat, erodat şi uitat, între aceeaşi doi candidaţi, ar fi putut reveni pe bune însuşi Ceauşescu…

La fel, în finala Băsescu-Năstase, dacă Flota ajungea pe masa DNA înaintea „bideurilor”… Tot era de ales, ghinion pe poporul român, între doi comunişti… La fel şi în finala Băsescu-Geoană, unul ţopăind de bucurie seara şi celălalt hăhăind dimineaţa, după ce ne-a ciuruit… Dacă venim la Ponta, cel dinainte de acest „cincinal” politic, sigur acesta ar fi pierdut pe „merite” şi astăzi în faţa lui Iohannis. Nici împreună cu „Şoriceanu” n-ar mai fi adunat 10%. Pe când, aşa, Viorica… se profilează din ce în ce mai vitează în politica românească, ca rază pătrată, chiar şi fără buclucaşul „pi”…

E bine că astăzi, încă visăm o Românie normală, după ce lucrurile au fost bine făcute fifty-fifty de Dragnea şi de Iohannis. Unul a rămas la Rahova fără mustaţă şi celălalt insistă să rămână la intersecţie, să stingă lumina roşie, care tot vine de la Răsărit… şi nu se mai face odată verde…