Depolitizarea în Rusia: Creșterea votului ”protest”

Foto: Media

Sardana Avksentyeva a câștigat alegerile pentru primăria Yakutsk

Nemulțumiți de planurile de creștere a vârstei de pensionare, de scăderea nivelului de trai și de majorarea impozitelor, rușii nu pot vota la alegerile regionale pentru opoziția reală. Candidații puternici fie nu au voie să candideze, fie preferă să coopereze cu autoritățile fără a candida, în timp ce partidele din sistem își accentueză în mod deliberat retorica. În aceste condiții,  apare votul de protest: oamenii sunt dispuși să voteze pentru oricine, cu excepția candidaților regimului de guvernământ.

Condițiile în care s-au desfășurat recentele alegeri regionale din Rusiei au fost extrem de favorabile pentru guvernul federal: candidații puternici s-au abținut sau nu au avut permisiunea de a candida, iar partidele din sistem au alcătuit liste cu candidați favorabili guvernelor pentru legislaturile regionale și locale. Însă, în ciuda tuturor acestor măsuri de precauție, a existat un vot de protest incredibil de puternic: patru regiuni vor avea alegeri pentru guvernarea locală, în timp ce în trei regiuni, partidul de guvernământ din Federația Rusă –  Rusia Unită a pierdut. Iar, un candidat al opoziției a câștigat alegerile pentru primăria din orașul Yakutsk.

Cel mai neașteptat rezultat al alegerilor regionale din 9 septembrie este al doilea tur al alegerilor guvernamentale din patru regiuni rusești: Primorsky, Khabarovsk, Khakassia și Vladimir. Până acum, acest lucru s-a întâmplat o singură dată, deoarece alegerile directe ale executivului regional au fost reintroduse în 2012: candidatul comunist, Serghei Levchenko, a ajuns în al doilea tur al alegerilor regionale din Irkutsk în 2015 și a câștigat.

Campania electorală regională expune problemele politice generale ale guvernului, care este în prezent forțat să combată sentimentul de protest, mai degrabă decât adversarii individuali. Vot exprimat pentru un candidat obscur spune un lucru: oamenii doresc să-și demonstreze nemulțumirea, chiar dacă înseamnă votarea unui candidat absurd care face parte din partidul LDPR, condus de Vladimir Jirinovski, un provocator notoriu.

În trecut, alegerile regionale s-au confruntat cu o problemă simplă: menținerea candidaților opoziției departe de a câștiga, chiar dacă aceștia făceau parte din sistem și erau loiali guvernului federal (dar nu local). Atunci când alegerile guvernamentale s-au reîntors în arena politică în 2012, a fost introdus așa-zisul filtru municipal: pentru a candida, cei care doreau acest lucru trebuiau să aibă sprijinul unui anumit număr de alegători locali. Acest lucru a fost folosit de autoritățile locale pentru a menține politicienii opoziției în afara buletinului de vot. Numele convenabile pe buletinul de vot au oferit rezultate convenabile.

Această regulă nu mai funcționează. Autoritățile pot veni cu o listă perfectă de candidați, părând că oamenii nu au de ales decât să voteze alegerea regimului sau să rămână acasă. Dar, acum, alegătorii pot merge la urne și pot selecta orice nume de pe buletinul de vot în semn de protest. Imaginați-vă cât de dezastruoase ar fi fost rezultatele dacă buletinele de votare ar fi prezentat nume recunoscute și puternice sau critici ascerbi ai regimului.

Alegerile pentru legislaturile regionale au oferit surprize. Rusia Unită a pierdut alegerile pe listele de partid din regiunile Khakassia, Irkutsk și Ulyanovsk, unde au câștigat comuniștii. Ultima dată când s-a întâmplat acest lucru a fost în regiunea Stavropol, în 2007. Mai mult decât atât, cu excepția Ulyanovskului, în care lista Partidului Comunist era condusă de popularul membru al Dumei de stat Alexei Kurinny, comuniștii au prezentat listele oarecum convenabile pentru Rusia Unită. În Irkutsk, de exemplu, guvernatorul comunist, Serghei Levchenko, nici măcar nu a condus lista partidului său.

Întrucât, aceste rezultate au avut la bază sentimentul de protest. Procentajul în creștere al voturilor pentru partidul lui Jirinovski, LDPR, încurajează această concluzie. În nouă regiuni, Rusia Unită a obținut mai puțin de 40% din voturi. Victoria candidaților puțin cunoscuți, cum este Sardana Avksentyeva, în alegerile pentru primăria  Yakutsk indică această concluzie: atunci când au votat pentru ea, oamenii protestau împotriva candidatului local și popular Vladimir Fedorov.

Îndepărtarea candidaților nedoriți a plasat o povară suplimentară asupra puterii post-electorale din regiuni. Un guvernator puternic, oponent în sistem își poate aduce experiența și echipa fără a distruge sistemul, chiar dacă nu este pe placul șefilor politici de la centru. În timp ce, un candidat simbolic fără echipă și fără experiență, dacă câștigă, el sau ea ar putea să nu fie ușor de gestionat.

O altă problemă pentru regim sunt coalițiile posibile între partidele de opoziție acolo unde Rusia Unică nu a reușit să câștige majoritatea. Politicienii ar putea învăța să fie de acord între ei, dar nu și cu regimul.

În cele din urmă, autoritățile au lăsat partidele, cum ar fi comuniștii din Rusia, să se desfășoare în unele regiuni „roșii”, dar au înlăturat în mod neașteptat pragul electoral. Acum, opoziția își poate  nominaliza propriii candidați în Duma de Stat, ceea ce complică sistemul politic, creând spațiu pentru un nou proces de negociere și acorduri.

În timp ce încerca să simplifice și să clarifice domeniul politic, centrul federal a făcut de fapt mai multe complicații. În loc să se ocupe de structuri alternative, puterea se confruntă acum cu un protest haotic, care nu poate fi rezolvat prin mijloace tradiționale: de fapt, acestea doar sporesc  haosul.