Politica comercială americană în epoca lui Trump

Președintele SUA, Donald Trump

Testul real al politicii comerciale a administrației Trump – și care are cea mai mare influență asupra Uniunii Europene – se regăsește în abordarea sa față de renegocierile NAFTA lansate în august și care urmează să fie încheiate până în aprilie 2018.

Discursul ostil față de politica comercială a SUA l-a ajutat pe republicanul Donald Trump, anul trecut, să câștige alegerile prezidențiale. În opinia președintelui Trump, pilonul economic al ordinii internaționale liberale – Organizația Mondială a Comerțului (OMC), acordurile comerciale precum Acordul de Liber Schimb Nord-American (NAFTA), Parteneriatul Transpacific (TPP), și Parteneriatul Transatlantic de Comerț și Investiții (TTIP) – nu a fost un generatoare de prosperitate pentru SUA și nici multiplicator al interesului național al acesteia. Mai degrabă, aceste instituții și acorduri au distrus puterea de producție din SUA, au încălcat suveranitatea țării și au permis unor state precum China să domine în mod nedrept comerțul mondial.

În calitate de președinte, Donald Trump nu a reușit să pună în aplicare tarife restrictive de până la 45% pentru bunurile chinezești și mexicane sau retragerea din NAFTA ori din cadrul OMC. Încercare președintelui Trump de actualizarea a regulilor sistemului mondial de tranzacționare (CTP), în prima sa săptămână de activitate, nu a fost ratificată de Congresul Statelor Unite. Administrația sa a lansat două investigații separate privind practicile comerciale străine: una, în conformitate cu Legea privind extinderea comerțului din 1962, referitoare la importurile de oțel și aluminiu, iar cealaltă, în conformitate cu secțiunea 301 din 1974, privind încălcarea proprietății intelectuale. Dar până acum, nu există rezultate concrete din partea Casei Albe. De asemenea, SUA a blocat numirile la instituția de apel care soluționează a litigiilor din cadrul OMC.

Viziunea politicii comerciale a actualei administrații de la Casa Albă se regăsește în abordarea renegocierilor în NAFT, începute în august, cu termen de finalizare în aprilie 2018.

În cele patru runde de negocieri purtate până în prezent, negociatorii americani au făcut o serie de propuneri care se încadrează în politica anterioară a SUA și care sunt considerate neortodoxe din punct de vedere economic.

Negocierile SUA în NAFTA un ghid pentru UE

În general, SUA vrea să rescrie NAFTA, astfel încât să reducă deficitul comercial al țării în raport cu Mexicul, ceea ce se pare că este o cauză a pierderilor de locuri de muncă din SUA. Un vehicul pentru realizarea acestui obiectiv ar fi prin Capitolul regulilor de origine, în care Casa Albă Trump dorește să impună taxe de până la 50% pentru importurile din Canada și Mexic. SUA doresc, de asemenea, o clauză de caducitate care să pună capăt NAFTA după cinci ani, cu excepția cazului în care toate cele trei părți sunt de acord să o continue.

La fel ca și Canada, UE are o economie avansată. Deci, ceea ce se întâmplă în NAFTA este un bun ghid pentru modul în care administrația Trump va aborda o negociere comercială cu Uniunea Europeană. În mod clar, o cale pentru UE de a se angaja în negocierile cu SUA este de a reînvia negocierile TTIP blocate, probabil sub un nou nume și cu un nou conținut.

Rolul Europei în „noul naționalism”

Donald Trump nu a făcut nicio referire la discuțiile transatlantice în timpul campaniei electorale de anul trecut, iar Secretarul de Stat pentru Comerț al Statelor Unite, Wilbur Ross și reprezentantul comercial al SUA, Robert Lighthizer, au făcut comentarii generalepozitive cu privire la un nou acord comercial cu UE. În același timp, președintele Trump, la începutul acestui an, a făcut observații critice cu privire la excedentul comercial mare pe care Germania îl întreține cu SUA. În general, UE are un surplus în relația comercială cu SUA, astfel încât în ​​cazul în care discuțiile NAFTA sunt vreun indicator, TTIP 2.0 ar putea deveni, de asemenea, o modalitate pentru SUA de a încerca să corecteze balanța comerțului în favoarea sa.

Există un alt mod mai bun pentru UE și SUA de a construi o cooperare în domeniul comerțului. În timp ce așteaptă să afle în cele din urmă renegocierile NAFTA, există mai multe domenii discrete, în care interesele care se suprapun pot constitui baza pentru cooperarea politică de la caz la caz. Toate aceste aspecte implică direct sau indirect China.

Indiferent dacă este vorba de screening-ul investițiilor străine, statutul Chinei de economie fără piață în cadrul OMC, proprietatea intelectuală, instrumentele de protecție comercială precum taxele antidumping și compensatorii sau rolul întreprinderii de stat în comerțul internațional, SUA și UE ar beneficia de coordonarea abordărilor lor, mai degrabă decât de a merge fiecare pe calea sa. Chiar și o administrație a Statelor Unite, care tinde să vadă o negociere ca joc cu sumă zero, poate înțelege că poate exista o victorie pentru SUA și UE dacă vor coopera pe provocările externe comune. Dansul se face în doi. În ceea ce privește partea americană, administrația va trebui să treacă dincolo de concentrarea pe eliminarea inechității pe care o consideră a fi integrată în acordurile comerciale existente (NAFTA, OMC, Acordul de Liber Schimb SUA-Coreea) către o abordare mai orientată spre viitor, pentru a modela economia internațională în beneficiul SUA și al partenerilor comerciali simpatici.

UE, la rândul său, va trebui să depășească orice ezitare pe care o are cu privire la cooperarea cu o administrație americană care nu pare să împărtășească condamnările principale ale politicii comerciale. Cu toate acestea, pe termen lung, în cazul în care multilateralismul la care UE își exprimă credincioșia este mai mult decât un slogan, cooperarea pe termen scurt cu privire la politicile comerciale cu SUA va trebui să facă parte din ordinea zi.