O lume în reconfigurare: De la lecțiile anilor ’90 la dezbaterile strategice de la București de Redacția postat pe 21/11/2026 În perioada 20–21 noiembrie 2026, la București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) organizează — cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe și al Ministerului Apărării Naționale — cea de-a zecea ediție a Bucharest Security Conference. Evenimentul are loc într-un moment de inflexiune geopolitică majoră, la doar câteva ore după întâlnirea trilaterală de la Shenzhen dintre liderii SUA, Chinei și Rusiei, readucând în prim-plan felul în care școala românească de relații internaționale citește această nouă arhitectură de putere. Pentru un observator care a urmărit din interior formarea gândirii strategice românești în anii ’90 — în primele amfiteatre ale SNSPA —, actuala ediție aniversară oferă o perspectivă rară asupra continuității instituționale. La un deceniu de la lansarea conferinței (în 2016, în strânsă legătură cu Formatul București 9), aceeași generație de profesori și analiști care a însoțit tranziția României spre arhitectura euro-atlantică se află astăzi în fața unei provocări inverse: înțelegerea modului în care ordinea internațională post-1990 se reordonează sub ochii noștri. Sincronizarea cu momentul Shenzhen Calendarul internațional a conferit dezbaterilor de la București o greutate suplimentară. Pe 19 noiembrie, în marja summitului APEC de la Shenzhen, Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin au semnat o declarație comună de principiu privind stabilitatea strategică. Deși documentul a evitat soluțiile concrete pentru războiul din Ucraina, simpla reunire a celor trei lideri a confirmat revenirea la o logică a marilor puteri, în care echilibrele globale sunt negociate direct la vârf. Exact această temă a deschis agenda de la București, prin sesiunea plenară intitulată sugestiv „A World Re-Ordered: Great-Power Competition after the Ukraine War”. În cuvântul de deschidere — „From 2016 to 2026 – assessing the regional security environment” —, fondatorul SNSPA și coordonatorul conferinței, profesorul Vasile Secăreș, a punctat miza acestui deceniu de evaluări: un necesar „exercițiu de luciditate” privind amenințările pe care le-am înțeles corect, cele pe care le-am subestimat și deciziile care trebuie luate acum pentru intervalul 2026–2036. Experiența acumulată și dialogul cu vocile realiste occidentale Într-o perioadă în care reperele geopolitice se schimbă rapid, valoarea unui forum precum cel organizat la București stă în acumularea de experiență instituțională și în capacitatea de a aduce la aceeași masă perspective strategice diferite. Alături de nucleul academic al SNSPA — din care fac parte, alături de Vasile Secăreș, figuri cu o lungă experiență în politica externă și de apărare precum profesorul Ioan Mircea Pașcu —, agenda a reunit oficiali militari, diplomați și teoreticieni occidentali de prim rang. Prezența unor cunoscători direcți ai mecanismelor NATO, precum Jamie Shea și Detlef Puhl, a fost completată de vocile unor strategi americani precum Harlan Ullman (Atlantic Council) și Christopher Layne (Texas A&M University). Acesta din urmă, cunoscut în mediul academic drept unul dintre cei mai consecvenți reprezentanți ai realismului ofensiv și ai doctrinei offshore balancing, a avertizat de-a lungul ultimilor ani asupra limitelor puterii americane și asupra tendinței Washingtonului de a-și recalibra angajamentele globale — o perspectivă care capătă o relevanță imediată în lumina evoluțiilor de la Shenzhen. Totodată, participarea unor foști miniștri ai Apărării și directori de institute strategice din regiune (din Bulgaria, Cehia sau Slovacia) a menținut accentul pe vulnerabilitățile specifice Flancului Estic, pe securitatea Mării Negre și pe reziliența democratică a vecinătății estice, inclusiv a Republicii Moldova. Privind spre „Următorul deceniu” Simetria acestei ediții aniversare este completată de sesiunea de închidere la nivel înalt — „The Next Decade” (Următorul deceniu) —, care îi reunește la aceeași masă pe Vasile Secăreș, Ioan Mircea Pașcu, fostul ministru ungar de Externe și fost comisar european Péter Balázs, fostul oficial NATO Jamie Shea. Dialogul dintre doi veterani ai politicii externe și de securitate românești, un fost șef al diplomației dintr-un stat vecin din Europa Centrală și o voce emblematică a Alianței Nord-Atlantice sintetizează miza reală a perioadei 2026–2036: felul în care regiunea noastră își poate păstra coerența strategică și capacitatea de adaptare administrativă și de securitate într-un mediu internațional mult mai fluid decât cel al ultimelor trei decenii. Concluzie: Nevoia de luciditate strategică Trecerea de la entuziasmul integrării euro-atlantice din anii ’90 la realismul prudent al anului 2026 arată cât de mult s-a schimbat mediul de securitate al României. Într-o lume în care marile puteri își redefinesc sferele de influență, iar garanțiile de securitate cer un efort constant de adaptare militară, economică și diplomatică, dialogul dintre școala românească de relații internaționale și partenerii occidentali rămâne un instrument indispensabil. Mai mult decât o retrospectivă a ultimilor zece ani, dezbaterile de la București confirmă că următorul deceniu va cere României nu doar reflexe instituționale solide, ci și o capacitate sporită de anticipare strategică. 5/5 - (1 vote) Distribuie pe:
România în noua arhitectură geopolitică a Mării Negre: Între reconfigurarea faliilor structurale și limitele autonomiei strategice