Motivarea instanței în cazul Gheorghe Ursu: ”Nu a fost disident politic. A fost un privilegiat al sistemului comunist”

Judecătorii de la Curții de Apel București (CAB) apreciază, în motivarea de achitare a celor doi ofiţeri judecaţi de moartea lui Gheorghe Ursu, că e „dificil de considerat” că victima a fost cu adevărat „disident politic”, în condiţiile în care a făcut concedii în străinătate, vizitând toată Europa, în timpul comunismului.

„Este totuşi dificil de considerat că victima a fost un adevărat „disident politic”, argumentează instanța.

Într-adevăr este de notorietate că în regimul comunist orice părăsire a ţării era o adevărată raritate, fiind făcută numai de anumiţi cetăţeni şi sub un control strict, raportând la organele de securitate orice mişcare, etc. De ademenea, este de notorietate la ce presiuni erau supuşi cei care urmau să părăsească definitiv ţara, precum şi rudele acestora, pe de altă parte, celor plecaţi ilegal, li se confiscau proprietăţile, cei care plecau legal, erau obligaţi să „vândă” statului comunist la o valoare arbitrară stabilită de acesta, toate proprietăţile deţinute, iar dacă le înstrăinaseră, erau obligaţi să le răscumpere şi să le vândă statului comunist la valoarea precizată mai sus”, arată judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, în motivarea deciziei de achitare a ofiţerilor Marian Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi de procurorii militari de infracţiuni contra umanităţii comise în 1985, atunci când l-au bătut pe Gheorghe Ursu, până ce acesta a rămas fără suflare.

Conform sursei citate, faptele celor doi ofiţeri pot fi tratate individual, iar Gheorghe Ursu a fost un privilegiat al sistemului comunist.

„Rudele de gradul I ale acestor persoane erau, ca regulă generală, date afară din serviciu, fiind astfel obligate să presteze munci necalificate pentru a-şi câştiga mijloacele de existenţă.

În aceste condiţii însă, victima, care avea un fiu stabilit legal şi definitiv în S.U.A., nu numai că nu a fost dată afară din serviciu, dar a şi făcut toate concediile numai în străinătate, neexistând, practic, ţară din Europa nevizitată de acesta, ceea ce este într-o evidentă contradicţie cu situaţiile descrise mai sus, valabile pentru toţi românii de rând.

Faţă de aceste împrejurări, faptele persoanelor care au contribuit la uciderea victimei nu pot fi tratate decât individual ( particular), neexistând o intenţie sistematică a autorităţilor la acea dată de aplicare a acestor tratamente, cu atât mai mult cu cât. după cum s-a arătat. „opoziţia” victimei fală de regimul comunist a fost nesemnificativă, venind şi din partea unei persoane care anterior, pentru o lungă perioadă de timp, a fost privilegiată de acest regim”, se arată în motivarea instanţei de judecată.

Decizia în acest dosar a fost luată în octombrie 2019, de Curtea de Apel Bucureşti, iar dosarul îi vizează pe foştii ofiţeri de securitate Vasile Hodiş şi Marin Pârvulescu. Sentinţa Curții de Apel București nu este definitivă.

Gheorghe Ursu a fost victima Securităţii la jumătatea anilor 80, după ce a trimis scrisori către Europa Liberă. În plus, el avea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.