Vin la fereastra ta copile,
Să-mi dai un miez de pâine.
Printre blocuri, pe asfalt,
Nu e nici un dumicat.
Și-atunci, vin să-ți cer copile,
– Dă-mi un miezișor de pâine!
Patru puișori m-așteaptă
În cuib, cu gura căscată.
Cu pâinea pe care mi-o dai,
Vor crește puișorii mari.
Pe aripi îți vor duce-n zbor
Visurile…, până la nori.
Pacea lumii vor înălța
Peste țărișoara ta.
Noi prieteni dacă vrei,
Hrănește câțiva porumbei.
– Haide copile, fi generos!
Oricum, arunci pâine la coș.
