Baronii se luptă pentru banii negri

Foto: Agerpres

Liviu Pop

Dacă pentru tipărirea manualelor este așa o competiție, de educație cine se ocupă?

Banii pe care îi încasează anual editorii numai din tipărirea manualelor auxiliare sunt de 100 de milioane de euro, bani despre care nu se știe cât sunt de fiscalizați. Această declarație făcută de ministrul educației, aseară, la un post de televiziune arată bătălia pentru banii alocați din bugetul de stat pentru manuale.

Problema manualelor a apărut o dată cu întroducerea manualelor alternative în educație, măsură luată de fostul ministru  Andrei Marga, în perioada 1997-2000. Această măsură, controversată încă de la început, a rămas în memoria colectivă prin lecția de istorie care avea ca subiect ”Andreea Esca”.  De atunci, preocuparea pentru manualele școlare a fost, în primul rând, pentru bugetul alocat tipăririi manualelor, care a îmbogățit anual editurile.

Dacă vrem să găsim vinovații pentru această stare de fapt trebuie să căutăm persoanele care sunt responsabile pentru educația românilor. Și, pe acestea nu le vom găsi la edituri, ci la Ministerul Educației. De 20 de ani asistăm la lipsa manualelor la începutul anului școlar și la schimbarea anuală a curriculei școlare. Ca să nu mai vorbim de faptul că guvernele în ansamblul lor nu au avut a strategie dezvoltare pentru România, pe termen mediu și lung 5-20 de ani, adoptată de toate partidele politice, astfel încât părinții și elevii să știe ce meserii au căutare, ce specializări sunt de viitor  pentru a găsi de lucru la finalizarea studiilor. Ministerul Educației nu se poate mândri cu olimpicii pe care îi are România pentru că acei elevi au performat datorită eforturilor pe care le-au făcut părinții pentru copii lor, iar profesorii care i-au pregătit fie și-au desăvârșit studiile în perioada comunistă fie în străinătate, dacă sunt excepții acestea întăresc regula (ca la matematică).

Fiecare regim politic are plusurile și minusurile lui. Dacă a fost ceva bun în perioada comunistă, a fost educația. Eu am parcurs sistemul de educație din acea perioadă și pot să spun că am avut la începutul fiecărui an toate manualele școlare, că dascălii pe care i-am avut au fost niște ”monumente de moralitate”, foarte bine pregătiți profesional și foarte corecți cu notarea. Dascălii (învățători și profesori) erau respectați în societate, inclusiv prin veniturile pe care le aveau. Nu am văzut niciun profesor care să se îmbrace de la talcioc, așa cum s-au plâns mulți dascăli după 1990 că trebuie să se îmbrace de la second-hand. În ceea ce privește autorii de manuale, aceștia erau ”zei” între profesori.

Din ce a relatat ministrul educației, aseară, vedem ca bani sunt alocați pentru sistemul de învățământ, numai că sunt prost gestionați, și nu din prostie ci din interes, ”para-îndărătul” de x% este la el acasă peste tot unde sunt alocați bani publici. DNA a intrat la CNAS pentru a scoate la lumină banii negri pentru medicamente, ar trebui să intre și la Ministerul Educației. Deși, coerciția nu e cea mai bună măsură, uneori e bine ”să bați șaua ca să priceapă murgul”.

Ministrul educației a spus că în viitor competiția se va muta de la editori la autorii de manuale și ”renașterea” editurii Didactice. Așteptăm să vedem și minunea asta, până la urmă ”cel mai lung drum începe cu un pas”.

Foto: Agerpres