China pune capăt dominației SUA în Asia

Președintele Chinei, Xi Jinping, a transformat armata țării într-o forță care reduce în ritm rapid decalajele față de forța militară a Statelor Unite – iar în unele domenii vitale chiar a depășit-o, scrie Reuters , într-o amplă analiză dedicată dezvoltării militare ale gigantului asiatic, concluzionând că „o victorie a Americii asupra Chinei într-un război regional nu mai este asigurată”.

În 1938, în mijlocul unei lungi campanii ce preluarea conducerii în China, liderul comunist Mao Zedong a scris: „Oricine are o armată are putere”. Xi Jinping, ultimul succesor al lui Mao, a adoptat acest dicton.

Președintele Xi Jinping a îmbrăcat uniforma de camuflaj, s-a instalat în funcția de comandant-șef și a preluat controlul celei mai numeroase armate din lume, Armata Populară de Eliberare. Este cea mai mare reformă a Armatei, după ce Mao Zedong a condus-o la victorie în războiul civil și a fondat Republica Populară în 1949.

Președintele Xi Jinping a accelerat trecerea Armatei la statutul tradițional de forță terestră la statutul de putere navală. Conducerea armatei este inspirată de organizarea militară din SUA. Conducerea operațională a forțelor navale, a rachetelor, aeriene, terestre și a forțelor cibernetice a fost separată de administrație Președintele desființat vasta birocrație militară din epoca maoistă. Ordinele militare pornesc  direct de la Xi Jinping, în calitate de președinte al Comisiei Militare Centrale, cel mai înalt organism decizional militar din China.

Pe lângă aceste schimbări revoluționare, Xi Jinping a luat o serie de măsuri care transformă China și ordinea mondială , arată Reuters. El a abandonat discursul liderului reformist Deng Xiaoping conform căruia China ar trebui să-și ascundă puterea. Discursurile lui Xi Jinping sunt presărate cu referințe la „visul său chinez”, în care o națiune veche se recuperează după umilința unei invazii străine și își reia locul legitim ca putere dominantă în Asia.

Acest efort include și măsuri ce reflectă partea de „soft-power”: programul „Drumul Mătăsii”, în valoare de miliarde de dolari, pentru a crea o rețea globală de comerț și infrastructură având China plasată în centru și planul „Made in China 2025” cu scopul de a transforma țara într-un gigant al tehnologiei.

Cea mai îndrăzneață schimbare este extinderea componentei „hard power” a Chinei, prin reproiectarea Armatei, cea mai mare forță de luptă din lume. În centrul acestei viziuni a reînnoirii naționale este o armată loială, lipsită de corupție, care trebuie să lupte și să câștige conform cerințelor președintelui Xi Jinping.

Dorința Chinei de a-și proiecta puterea în străinătate a fost însoțită și de măsuri pe plan local. Partidul Comunist Chinez a epurat mai mult de 100 de generali acuzați de corupție sau lipsă de loialitate, potrivit presei oficiale controlate de stat.

Pentru prima dată după ce comercianții portughezi au ajuns pe coasta Chinei acum cinci secole, aceasta are acum puterea militară de a domina mările din largul coastei maritime. Un conflict între China și Statele Unite în aceste ape ar fi distructiv și sângeros, în special o ciocnire în Taiwan, potrivit ofițerilor superiori americani, conform Reuters. Și, în ciuda deceniilor de putere de neegalat de la sfârșitul Războiului Rece, nu ar exista nici o garanție că SUA ar câștiga.

„Statele Unite ar putea pierde”, a declarat Gary Roughead, fost șef al operațiunilor navale, care a deținut cea mai înaltă poziție în Marina SUA până în 2011.

China pune capăt dominației SUA în Asia

Este clar că președintele Xi Jinping dorește să pună capăt epocii de dominație americană în Asia.

„În ultimă instanță, oamenii din Asia trebuie să conducă afacerile din Asia, să rezolve problemele din Asia și să susțină securitatea din Asia”, a spus președintele chinez, într-un discurs privind securitatea regională și adresat liderilor străini în 2014.

Ministerul Apărării Naționale din China, Comandamentul Indo-Pacific al SUA și Pentagonul nu au răspuns la întrebări pentru acest articol sau la rezumatele detaliate ale concluziilor sale, relatează Reuters.

La Washington, cea mai mare putere militară din lume se mobilizează pentru a răspunde. După decenii de căutarea unui angajament în speranța că Beijingul va deveni un partener de cooperare în afacerile internaționale, SUA privește China ca pe un concurent strategic, determinat să-l înlocuiască ca forță dominantă în Asia.

Ca răspuns la această provocare, Washington crește cheltuielile de apărare, reconstruiește marina și dezvoltă arme noi în regim de urgență, în special rachete convenționale, cu o rază mai lungă de acțiune. SUA consolidează legăturile militare cu alte puteri regionale, inclusiv Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Australia, Singapore și India.

De asemenea, SUA a condus o campanie internațională de diplomație și colectare de informații pentru a contracara atacurile cibernetice, spionajul tradițional și furtul de proprietate intelectuală ale Chinei. Această campanie include eforturile de a limita la nivel mondial companiile de telecomunicații din China Huawei și ZTE Corp.

Administrația Trump conduce un război al prețurilor pentru a reduce excedentul comercial imens al Chinei cu Statele Unite ale Americii. Oricare ar fi soluționarea disputei comerciale, există temerea legată de degenerarea tensiunilor într-un conflict armat între Beijing și Washington și aliații săi în zonele maritime contestate din largul coastelor chineze.

Pe lângă creșterea forței armatei, liderul chinez se dovedește mult mai asertiv decât predecesorii săi cei mai recenți în folosirea noii puteri militare a Chinei.

În 2013, China a început dragarea și construirea de insule artificiale în zona disputată a Insulelor Spratly din Marea Chinei de Sud. Fortificarea extensivă a acestor avanposturi, inclusiv cu baterii de rachete, înseamnă că, practic, China a anexat o mare parte din acest teritoriu.

Înaintea numirii sale din 30 mai în fruntea Comandamentului Indo-Pacific al SUA, amiralul Philip Davidson a declarat unui comitet al Congresului că acum China este capabilă să controleze Marea Chinei de Sud în toate scenariile „fără război”.