Defrișările chineze amenință pădurile din Rusia

Foto: Media

Companiile chineze sunt foarte active în industria forestieră din Rusia. Comportamentul întreprinderilor chineze depinde în mare măsură de gradul de control exercitat de autoritățile locale, iar silvicultura este o ilustrare excelentă a acestui fapt.

Teama de chinezi că le vor tăia pădurile din Siberia este o noțiune foarte populară în Rusia, chiar acum. În ultimele luni aproape toată lumea, de la bloggeri activi la tabloide importante, scrie despre acest lucru. Dezbaterile pe marginea acestei chestiuni s-au lansat online de mai mulți ani, și mii de oameni din regiunile Siberia Irkutsk și Krasnoyarsk au semnat petiții împotriva „preluării” de către companiile chineze a taigii siberiene, susținând interzicerea completă a exporturilor de lemn din Rusia către China.

China este unul dintre cei mai mari furnizori de mobilă pe piața mondială, iar piața internă a produselor din lemn crește, de asemenea, rapid, pe măsură ce nivelul de trai al chinezilor se îmbunătățește. Ca urmare, China a devenit treptat un lider mondial în importurile de lemn neprelucrat, reprezentând 16,6% din importurile globale în 2017.

Potrivit statisticilor chineze, Rusia este cel mai important furnizor de lemn din lume, reprezentând 30% din importurile de cherestea, urmată de Noua Zeelandă cu 13,8%, în timp ce Canada și Statele Unite furnizează fiecare câte 9,8%. Noua Zeelandă oferă în mod tradițional bușteni, în timp ce America de Nord vând produse obținute din prelucrare a lemnului, cum ar fi celuloză și hârtia.

Exporturile rusești de cherestea în China au suferit o schimbare interesantă în ultimii zece ani, în parte datorită restricțiilor privind exporturile de bușteni, care au fost introduse cu mult înainte ca ecologiștii să fi sunat alarma privind amenințarea chineză pentru pădurile din Siberia.

În 2007, guvernul rus a impus tarife noi pe exporturile de lemn neprelucrat, crescând taxele de la 6,5 ​​la 20%, iar din 2008, la 25%. În unele cazuri, taxele pe lemnul neprelucrat pot fi de până la 80%. Autoritățile din Rusia au considerat că majorarea taxelor vamale va stimula investițiile (predominant străine) în industria internă de prelucrare a lemnului, în timp ce parlamentarii au încercat să sprijine veniturile bugetare.

Noile norme au condus la o scădere cu 30% a volumului exporturilor rusești de lemn către China în perioada 2007-2009. Volumul total al importurilor chineze a continuat însă să crească, în timp ce lemnul rusesc a fost înlocuit curând de imporurile din Noua Zeelandă.

Însă, afacerile chineze au păstrat un interes deosebit pentru cheresteaua din Rusia, chiar și în fața noilor tarife. La urma urmei, Rusia deține păduri mari în imediata vecinătate a Chinei: regiunea Siberiei și Orientul Îndepărtat din Rusia sunt cei mai mari exportatori de lemn către China (reprezentând 41% din totalul lemnului rusesc). Dar, după impunera de tarife draconice pe exporturile de bușteni, lemnul minim prelucrat a început să joace un rol dominant în exporturile rusești către China, iar acum reprezintă 62% din totalul exporturilor de lemn. În 2017,buștenii au reprezentat doar 35% din exportul rusesc de lemn către China.

Această schimbare de export are un motiv. Tariful pentru lemnul minim prelucrat este mult mai mic – doar 10% (începând de la 5 euro pe metru cub). Afacerile forestiere chinezești s-au adaptat cu succes la noile circumstanțe: în loc să importe lemn rotund scump, a început să migreze spre Rusia, să instaleze acolo gatere și să exporte cherestea la dimensiui mici, mult mai ieftine.

Dacă în 2008 au existat doar 152 de companii forestiere chineze în Rusia, astăzi acest număr a ajuns la 564. Aceste companii sunt adesea lideri în Siberia și Orientul Îndepărtat, și folosesc doar utilaje forestiere din China.

În Rusia se spune că exploatarea forestieră este interzisă pe teritoriul Chinei și, prin urmare, companiile forestiere din China exploatează în schimb pădurile din Siberia.

Acest lucru nu este complet adevărat. Într-adevăr, industrializarea pe scară largă a ultimelor decenii a adus China într-un dezastru ecologic, astfel că, în ultimii ani, reconstruirea „civilizației verzi” este una dintre cele mai mari priorități ale Beijingului, iar autoritățile au pus restricții serioase asupra activităților de exploatare forestieră. Autoritățile chineze permit, totuși, exploatarea a 5,08 miliarde de metri cubi de lemn până în 2020, deși exploatarea forestieră (2,8 miliarde de metri cubi) va fi permisă doar pentru pădurile artificiale. În prezent, Beijingul permite în mod oficial tăierea a circa 1 miliard de metri cubi de lemn pe an, ceea ce este de trei ori mai mare decât orice import de vârf din Rusia.

Creșterea tarifelor la exporturile de bușteni nu a fost singura reformă a lemnului pe care Rusia și-a asumat-o în 2007, de asemenea, a revizuit reglementările silvice. Guvernele regionale sunt acum responsabile pentru conservarea pădurilor din Rusia. O consecință a acestui fapt este că oficialii locali sunt pregătiți să aprobe chiar și proiectele cele mai nesigure din punct de vedere ecologic pentru a-și îndeplini indicele (KPI) de  atragere a investițiilor chineze în regiunile lor.

De exemplu, Amazar Wood Mill și Saw Mill a fost construită în regiunea Zabaikalsky, exclusiv prin investiții chinezești. Proiectul a început în 2005, cu sprijinul administrației locale din orașul principal al regiunii, Chita. În decembrie 2017, a fost inclusă chiar în programul prioritar pentru dezvoltarea zonelor de frontieră Zabaikalsky.

În ultimul stadiu al construcției, s-a dovedit totuși că celuloza și fierul de foraj reprezintă o amenințare serioasă pentru mediul din regiune. Regiunea pur și simplu nu are suficientă cherestea pentru a susține proiectul care necesită producția a 2 milioane de metri cubi de lemn pe an. În plus, barajul râului Amazar blochează rutele de migrație a peștilor și perturăe ciclul de viață al râului. Ecologiștii au început să protesteze în 2013, iar investitorii chinezi s-au retras definitiv din proiect cinci ani mai târziu – după ce au investit 360 de milioane de dolari – în mare parte din cauza protestelor activiștilor ecologiști.

Noul Cod forestier, care a intrat în vigoare în 2007, a eliminat sistemul de protecție a pădurilor de stat, iar numărul profesioniștilor forestieri a scăzut în mod semnificativ. Acest lucru a contribuit la deteriorarea gestionării pădurilor. Așchiile de lemn și rumegușul nu mai sunt îndepărtate după tăierea copacilor, ceea ce sporește riscul de incendii (un val de incendii forestiere a atins punctul culminant în vara anului 2010 și a lăsat capitala Rusiei acoperită cu smog gros).

În plus, exploatarea forestieră ilegală este în creștere, iar din cauza lipsei de finanțare, administratorii de pădure nu mai sunt atât de vigilenți. Companiile chineze deseori recrutează serviciile acestor persoane, ceea ce a provocat indignare în Rusia. Tăierile ilegale încalcă reglementările privind gestionarea pădurilor, ceea ce duce la defrișări și incendii, dar este aproape imposibil de monitorizat, deoarece deseori are loc în locații îndepărtate.

Aceste probleme sunt agravate de corupția de la frontiere. Cherestea recoltată ilegal poate fi curățată cu ușurință la frontiera rusă, iar documentele pot fi procurate pentru a exporta chiar copacii bătrâni de pin de Siberian. Până în prezent, eforturile administrației publice sunt îndreptate mai degrabă către antreprenorii chinezi decât către funcționarii ruși, deși chinezii nu fac altceva decât să  profite pur și simplu de oportunitățile pe care climatul de afaceri oferit de Rusia.

Ecologiștii remarcă faptul că una dintre principalele probleme ale Rusiei este abordarea consumistă  a pădurilor, care se reflectă și în legislație. Potrivit activistului Greenpeace din Rusia, Alexey Yaroshenko, Codul forestier nu acordă prea multă atenție reîmpăduririi, iar taiga este văzută ca  „o mană cerească”.

Amploarea reîmpăduririi din Rusia lasă mult de dorit. În 2016, pădurile nou plantate au acoperit o suprafață de 0,78 milioane de hectare, în timp ce China a reușit să-și reînnoiască pădurile pe o suprafață de 28 milioane de hectare.

Rusia nu este singura țară în care chinezii sunt activi în industria forestieri. Comportamentul întreprinderilor chineze depinde în mare măsură de gradul de control exercitat de autoritățile locale, iar silvicultura este o ilustrare excelentă a acestui fapt.

Noua Zeelandă – un exemplu privind legislația

În timp ce autoritățile locale din țările africane, cum ar fi Zambia, Congo și Mozambic – cei mai mari furnizori de lemn de trandafir pentru China, și unele regiuni rusești –  ignoră problema tăierilor ilegale, Noua Zeelandă impune companiilor chineze să cumpere licențe de exploatare a lemnului aprobate de guvernul central. Iar, Activitățile de afaceri cu lemn au devenit o chestiune importantă la alegerile regionale din Noua Zeelandă. Numai companiile mari își pot permite să cumpere o licență, deci nu există mici întreprinderi chineze care operează în Noua Zeelandă. În schimb, există China Forestry Corporation Corporation (CFGC), creată cu implicarea directă a Administrației de Stat a Pădurilor din China.

CFGC Noua Zeelandă angajează personal local la nivel executiv, iar compania își extinde activ programul de granturi educaționale pentru localnici, în scopul dezvoltării în continuare a relațiilor comerciale dintre Beijing și Wellington. Autoritățile locale par să monitorizeze cu strictețe investitorii chinezi: de exemplu, administrația regională Wairarapa s-a confruntat cu un agricultor chinez care a blocat accesul public la pădure, încălcând astfel regulile stabilite de Comisia de acces al pietonilor din Noua Zeelandă.

Sistemul de licențiere elaborat în Noua Zeelandă, precum și monitorizarea încălcărilor chiar minore a legislației, asigură absența problemelor de mediu. Programele de reînnoire a pădurilor sunt, de asemenea, implementate în mod activ  la nivel guvernamental, ceea ce compensează despăduririle pe scară largă. Industria forestieră este o prioritate de stat în Noua Zeelandă, iar întreprinderile chineze joacă după regulile stabilite de guvernele locale – la fel ca și în Rusia.