Tunisia după 7 ani de la Primăvara arabă

Foto: Media

Familiile victimelor protestează după 7 ani de la Primăvara arabă, Tunis, ian. 2018.

Tunisia este țara în care s-a născut Primăvara arabă.  După șapte ani familiile victimelor din revoluție se plâng de faptul că nu au primit niciun fel de sprijin din partea autorităților, iar o listă cu persoanele decedate și rănite în ianuarie 2011, nu a fost, încă,  publicată.

După șapte ani de la revoluția tunisiană, familiile a peste 300 de persoane care au murit și miile de oameni răniți în lupta pentru democrație spun că încă mai așteaptă dreptate și recunoaștere.

În prezent, nimeni nu se află în închisoare pentru atacurile asupra populației în zilele de proteste, de la începutul anului 2011, deși mulți suspecți au fost identificați, iar unii au fost arestați și urmăriți penal.

Guvernul nu a publicat, încă,  o listă oficială a celor peste 300 de tunisieni care au murit sau a celor răniți. Nu există monumente naționale pentru sacrificiul acelor oameni, atât bărbați cât și femei, în cea mai mare parte tineri, iar familiile care au rămas și supraviețuitorii răniți spun că nu au primit niciun fel de ajutor sau sprijin din partea autorităților, deși li s-au promis.

Tunisienii spun că, victoriile greu câștigate ale primăverii arabe par mai fragile ca niciodată.

„Nu există nicio justiție în Tunisia”, a spus Om Saad, al cărei fiu de 23 de ani, Majdi, a fost împușcat în apropierea case de către un polițist pe care-l cunoștea încă din copilărie. „Știu cine mi-a ucis copilul și nu îl voi ierta”.

Saad, care locuiește în Ettadhamen, o suburbie de Tunis, consideră leagănul revoluției, a declarat că a fost prezentă la peste 49 de audieri la tribunal în cazul fiului său, deoarece a fost pusă pe drumuri de la tribunalul civil la tribunalul militar. După ce ucigașul a fost condamnat, la  o sentință inițială de 20 de ani, în cele din urmă a fost eliberat după doar cinci ani de închisoare.

Avocatul Charfeddine Kellil, care a preluat dosarele privind încălcarea drepturilor omului de către  fostul președinte al țării Zine al-Abidine Ben Ali, înlăturat de la putere în urma revoluției revoluția din 2011, se luptă cu guvernul carea preluat puterea. „Acest guvern și partidul președintelui este împotriva revoluției și nu crede în ea”, a spus Kellil.

El a spus că ultimul om deținut în închisoare în legătură cu decesele din revoluția din 2011 a fost eliberat în ajunul celei de-a șaptea aniversări a revoluției.

”Victimele și familiile victimelor din revoluția tunisiană se simt insultate și prejudiciate”, a adăugat avocatul.

”Am schimbat istoria Tunisiei. Regret totul acum „, a spus una dintre victime.

„Ar trebui să fie o aniversare simbolică, președintele ar trebui să fie la palat să sărbătorească și să primească politicieni și familiile de martiri”, a spus un tunisian. „De aceea trebuie să fim pe străzi pentru a proteja revoluția”.

Printre solicitările cheie ale protestatarilor a fost publicarea unei liste oficiale a morților. O înregistrare preliminară a fost elaborată în 2011, dar nu a fost publicat niciodată. În schimb, a devenit un punct de dispută politică, noii lideri  au cerut noi investigații, argumentând că trebuiau să pună sub semnul întrebării persoanele care au murit în timp ce căutau să fure bunuri în acele zile tulburi.

Yamina Zoghlami, deputat, a fost unul dintre cei însărcinați cu elaborarea listei finale, ca membru al Comisiei parlamentare pentru martirii și  răniții din timpul revoluției. Comisia a încheiat prima parte a activității sale, filtrând dosarele presupușilor martiri, la mijlocul anului 2016, dar guvernul a blocat publicarea listei.

Oficial, guvernul a vrut să aștepte lista răniților, mult mai mare, pentru a le publica  împreună, dar Zoghlami a recunoscut că întârzierea a fost determinată și de interesele politice. Guvernul a eliminat unele dintre revendicări, iar oficialii se temeau că o listă mai scurtă va declanșa proteste. „Ei sunt speriați că atunci când o vor publica, va exista violență, pentru că numărul persoanelor aflate pe liste va scădea” a spus. Așa că, bineînțeles, vor exista presiuni asupra guvernului.

Guvernul, care a stabilit și a încălcat mai multe termene pentru publicarea listei, inclusiv cel mai recent din 14 ianuarie, spune că lista va apărea în luna martie.

Zoghlami a spus că se lucrează la recunoașterea oficială a morților. „Când vom avea o listă finală, putem face monumente, putem pune obiecte în muzee, vom denumi străzi cu numele victimelor, le vom pune numele  în manuale și multe alte  lucruri. Este în lege, am luptat pentru asta. ”

Totuși, justiția poate dura mai mult decât monumentele. Zoghlami a declarat că liderii Tunisiei trebuie să mențină un echilibru delicat între nevoia de a descoperi adevărul și temerile că țara ar putea să revină la violență.

„Există temerea că Tunisia ar putea avea același destin ca și celelalte țări din Primăvara arabă, Siria și Libia”, a spus Zoghlami. „De aceea ne grăbim să uităm trecutul și să vedem un viitor mai bun.”

Familiile victimelor spun că Tunisia nu va ajunge niciodată la acest viitor mai bun dacă nu poate oferi dreptate celor care au luptat pentru el.