Acasă Extern IRGC pe lista grupurilor teroriste

IRGC pe lista grupurilor teroriste

La sfârșitul anului trecut, IRGC, un departament al forțelor armate ale Iranului, a fost adăugată la lista de sancțiuni anti-teroriste din SUA pentru că a oferit sprijin anumitor grupuri teroriste, inclusiv Hezbollah și Hamas, precum și Talibanilor, potrivit Departamentului Trezoreriei SUA, care a declarat că unitatea „a jucat un rol central în transformarea Iranului în cel mai important sponsor al terorii în lume”.

Teheranul a promis represalii „zdrobitoare” dacă SUA decide să adauge IRGC pe lista grupurilor teroriste

Garda Revoluționară

Imediat după ce șahul Iranului a fost forțat să renunțe la putere în 1979, un mic grup de tineri, lideri ai revoltei, au sugerat crearea unui grup de paznici însărcinați cu păstrarea noii revoluții islamice și contrabalansarea armatei convenționale a țării.

Ayatollah Khomeini, clericul carismatic care a devenit liderul suprem al Iranului în 1979, a ezitat să numească membrii noii forțe „gardieni”, temându-se că termenul ”gardă” era prea aproape de cuvântul francez folosit pe scară largă pentru a se referi la forța personală de elită a monarhului.

În schimb, el a optat pentru ”sepah”, un cuvânt persan pentru soldați cu conotații istorice, iar noua forță a devenit cunoscută ca ”sepah-e-pasdaran” sau „armata tutorilor”.

Majoritatea guvernelor străine se referă însă la aceasta ca la Corpul Revoluționar Islamic – o forță care, 38 de ani mai târziu, a devenit un jucător cheie atât în ​​interiorul Iranului, cât și în întreaga regiune.

Rapoartele despre care guvernul americana desmnat IRGC ca grup terorist au provocat probleme în Teheran, umbrind așteptările cu privire la poziția președintelui Trum de a se retrage din Acordul nuclear semnat în 2015.

SUA acuză IRGC de teroare în principal din cauza sprijinului său militar pentru Hezbollah și Hamas, organizații pe care atât SUA, cât și UE le-au desemnat drept grupuri teroriste.

Președintele Trump a susținut că sprijinul Iranului pentru astfel de grupuri încalcă spiritul acordului nuclear.

Președintele Donald Trump a aplicat în luna octombrie noi sancțiuni împotriva Corpului Gărzii Revoluționare Islamice din Iran.  Donald Trump a catalogat Garda Revoluționară ca o „forță teroristă și miliție coruptă” a liderului suprem al Iranului, care a „deturnat” porțiuni mari ale economiei „pentru a finanța războiul și teroarea în străinătate”. Comentariile președintelui de la Casa Albă au subliniat politicile administrației sale față de Iran.

„Istoria a arătat că, cu cât ignorăm o amenințare, cu atât mai periculoasă este amenințarea”, a spus Trump.

Noile sancțiuni împotriva Gărzii Revoluționare au fost concepute ca pedeapsă pentru susținerea grupurilor teroriste precum Hezbollah în Liban, Hamas în teritoriile palestiniene și talibanii din Afganistan și Pakistan, potrivit unui comunicat al Departamentului Trezoreriei.

IRGC a funcționat inițial ca o forță locală în Iran, dar s-a extins repede după ce Saddam Hussein a invadat Iranul în 1980, iar Khomeini i-a permis să aibă propriile terenuri, nave și forțe aeriene.

IRGC a jucat un rol esențial în apărarea Iranului, în special în strâmtoarea Hormuz, unde a folosit vase mici de viteză pentru a opri petrolierele folosite de Hussein și aliații săi.

„Înainte de război militanții IRGC nu au fost decât gărzi de corp pentru clerici. Performanța lor în război le-a dat un loc la masa puterii”, a spus Mehrzad Boroujerdi, profesor de științe politice la Universitatea Syracuse din SUA.

Khomeini, cu toate acestea, a rămas prudent față de forța crescândă a IRGC, dând în scris o comandă explicită pentru ca aceasta să nu se implice în politică.

După decesul lui Khomeini în 1989, succesorul lui, Ayatollah Ali Khamenei, a introdus o nouă dimensiune capacității operaționale a IRGC prin crearea forței Quds, responsabilă de operațiunile sale din străinătate, care a lucrat îndeaproape cu Hezbollah în Liban și cu Hamas în Palestina.

Teheranul nu și-a ascuns niciodată sprijinul față de Hamas și Hezbollah, pe care le consideră partide politice legitime care au câștigat alegeri în mod legal, a declarat Ali Alizadeh, analist politic la Londra.

Astfel de activități au înfuriat rivalii regionali ai Iranului, dar operațiunile IRGC au continua nu numai în Liban și Palestina, dar sunt implicați și în Bosnia, Irak și Siria, susținând regimul Assad.

Statele Unite afirmă, de asemenea, că Iranul se afla în spatele unei serii de atentate în Irak, care au condus la moartea personalului militar american, acuzații despre care oficialii iranieni spun că nu sunt susținute.

Un număr de ofițeri superiori ai IRGC și Quds sunt deja listați pe lista neagră și sunt supuși sancțiunilor din partea SUA.

În ciuda dorințelor lui Khomeini, IRGC a devenit activă din punct de vedere politic, mai ales atunci când miliția lui Basij a ajutat la zdrobirea protestelor în Teheran, după alegerile din 2009.

Curând după aceea, IRGC a încercat să-și restabilească imaginea internă perturbată, prezentându-l pe Qassem Suleimani, comandantul forței Quds, ca erou militar național care a apărat țara de la grupurile teroriste sunite.

„Când vine vorba de actuala situație din Orientul Mijlociu, Khamenei este mult mai predispus să de asculte Jafari și Suleimani decât lui Rouhani sau Zarif”, a spus Boroujerdi. „Capabilitatea instituțională a IRGC de a exercita o influență asupra politicilor externe, interne și de securitate este acum fără îndoială”.

După ani de zile de operare în umbră, Suleimani a apărut în lumina reflectoarelor, fiind prezent pe câmpul de luptă din Siria și Irak. În Teheran IRGC este descris ca apărător al națiunii.

La fel ca militarii pakistanezi și chinezi, IRGC deține o mare parte din economia iraniană, atât în ​​întreprinderile legale, cât și în cele ilegale. Comandanții IRGC dețin mari proprietăți imobiliare în Teheran și sunt acuzați de implicare în operațiuni profitabile de contrabandă transfrontalieră.

Implicarea IRGC în economia națională

Dominația unei economii destul de sofisticate, bogate în energie a fost înmânată unei organizații militare secrete care a început ca miliție religioasă.

Corpul Gărzii Revoluționare islamice se crede acum că controlează o treime din economia iraniană.

Unii experți spun că cifra este mult mai mare, deși toate estimările sunt o chestiune de presupuneri.

IRGC a fost creată de Ayatollah Khomeini acum 30 de ani pentru a proteja statul și a apăra principiile revoluției sale islamice.

Traseul său improbabil de a deveni o rețea de afaceri puternică este legat de reacția Iranului la presiunile americane și la sancțiunile internaționale, care intenționează să convingă Teheranul să renunțe la planurile de a dezvolta arme nucleare.

IRGC în programul nuclear

Printre numeroase alte activități, IRGC este suspectată că joacă un rol central în organizarea programului nuclear al Iranului.

Acesta este motivul pentru care IRGC a fost ținta principală a patru runde succesive ale sancțiunilor Organizației Națiunilor Unite.

„Făcându-le clar instituțiilor financiare din întreaga lume că a face afaceri cu Garda Revoluționară pune în pericol accesul lor la sistemul financiar american… „,  a explicat Stuart Levey, responsabil cu elaborarea politicilor americane pe această temă.

Într-adevăr, unii oameni susțin că sancțiunile și izolarea sunt de fapt contraproductivi, deoarece ele creează condițiile în care grupurile ferme, precum Garda Revoluționară, își pot extinde influența asupra politicii și economiei.

Ei (gardienii) nu doresc să fie percepuți ca o întreprindere economică. Ei se consideră și vor să fie considerați salvatori ai Iranului.

„Ceea ce știm este că încearcă să se infiltreze în fiecare aspect al economiei și încearcă să se angajeze în orice fel de activitate economică, atât legală, cât și ilegală”, explică Ali Alfoneh, cercetător iranian la Enterprise Institute din SUA.

IRGC își construiește influența economică de peste 30 de ani, însă procesul s-a accelerat foarte mult, după anul 2005, în timpul președinției lui Mahmoud Ahmadinejad, el însuși fost gardian.

În acea perioadă, brațul organizației, Khatam al-Anbia, a câștigat sute de contracte guvernamentale lucrative în domenii cum ar fi construcțiile, de obicei fără a trebui să liciteze.

De asemenea, a avansat prin privatizări aparent rigidizate și privatizări parțiale ale întreprinderilor de stat care, de exemplu, au văzut că o companie afiliată gardienilor își asumă dreptul de proprietate asupra serviciului național de telefonie.

Garda este de departe cel mai mare investitor de pe piața de valori din Teheran.

De la fabricarea mașinilor până la minerit și îmbrăcăminte, chiar și la cumpărăturile online, există puține industrii în care nu sunt implicați, deși adesea este greu arătat ceea ce controlează pentru că este bine ascuns.

„Gărzile Revoluționare se angajează, de regulă, în tranzacții [pe bursă] prin intermediul companiilor de fațadă care îți schimbă tot timpul numele”, spune dl Alfoneh.

„Ei nu doresc să fie percepuți ca o întreprindere economică, ei se consideră și vor să fie considerați salvatori ai Iranului, în special în războiul dintre Iran și Irak”, adaugă el.

Imperiul afacerilor IRGC

Firma de construcție din Khatam al-Anbia: are 20.000 de muncitori și se mândrește cu sute de contracte guvernamentale.

În Compania de telecomunicații din Iran deține 50% din acțiunile cumpărate în schema de privatizare guvernamentală.

Angouran – cea mai mare mină de plumb și zinc din Orientul Mijlociu.

Bahman Automobile Manufacturing Group (produce marca Mazda) deține 45% din companie.

Industria electronică din Iran – cuprinde companii electronice, de computere și de comunicații.

Instituția economică iraniană – instituție financiară cu sute de sucursale (una dintre cele mai mari rețele bancare din Iran).

Noile afaceri IRGC

Firmele afiliate Gărzii revoluționare au primit mari contracte pentru a deschide South Pars.

Organizația a ieșit din conflictul de opt ani cu Irakul din anii 1980 ca o mașină de luptă cu abilități organizaționale.

Aceste abilități au fost puse în practică în reconstrucția postbelică, iar garda și-a extins activitățile de afaceri de atunci.

Mai recent IRGC a dezvoltat o nouă linie de afaceri.

Firmele afiliate Gărzii au primit contracte în valoare de miliarde de dolari pentru a deschide cel mai mare câmp de gaze offshore din Iran, South Pars.

Ei au umplut golul lăsat de grupurile energetice internaționale cum ar fi Shell, Repsol și Total, care s-au retras ca răspuns la presiunile și tensiunile SUA cu guvernul de la Teheran.

Din punct de vedere economic este foarte ciudat că Teheranul a încredințat dezvoltarea celei mai importante resurse ale națiunii unei organizații militare care nu are cunoștințe în domeniul extracției petroliere. .

În mod clandestin, Garda Revoluționară este puternic implicată în lumea exterioară.

În timpul embargoului impus Iranului, organizația care este încorporată în guvern, conducea o operațiune masivă de contrabandă. Aceasta aducea totul, de la contrabanda cu bunuri de consum la alcoolul interzis în Iran.

IRGC este o organizație complexă cu multe straturi.

Unii analiști occidentali îl consideră IRGC un fel de stat într-un stat cu propria sa ordine de zi. Alții o consideră a fi direct sub controlul ayatolahului și a clericilor din cadrul guvernului.

Realitatea poate fi undeva între ele.

Un lucru este clar. Acesta este un mod ciudat de a conduce o economie modernă.

5/5 - (3 votes)

Distribuie pe:
Mai multe articole
Mai multe articole scrise de Victor MAIER
Mai multe Extern
Comentarii închise.

Recomandări

ICR Tel Aviv: „Israelul și Algoritmul Holocaustului”, invitat prof. dr. neurolog Jean Jacques Askenasy

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Editura Saga din Israel, organi…