Unificarea celor două Coreei, soluție sau problemă?

Foto: Media

Forma Peninsulei Coreene de pe gazonul din fața Primăriei din Seul, înaintea summitului dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, 25 aprilie 2018.

Destinderea recentă a relațiilor dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud au dat un nou impuls discuțiilor despre unificare pentru cele două țări divizate din anii 1950.

Subiectul atrage comparația cu  Zidului Berlinului.

Ambele Coreei au cerut în mod repetat o unificare pașnică și au defilat sub același drapel la Jocurile Olimpice de iarnă recente, arătând unitate. Grupul sud-coreean de vedete K-pop, care au vizitat recent nordul, s-au ținut de mână au ținut mâna cu nord-coreeni și au cântat: „Dorința noastră este unificarea”.

Dar, Peninsula Coreeană este blocată în conflict timp de 70 de ani, unificarea este un concept care a devenit din ce în ce mai complicat și privit ca nerealist, cel puțin în Coreea de Sud, pe fondul unei discrepanțe tot mai mari dintre cele două state, spun analiștii și oficialii.

Coreea de Sud a devenit o putere economică majoră, cu o societate hiper-digitalizată și o democrație vibrantă, în timp ce Coreea de Nord este o țară izolată și blocată sub dinastia familiei Kim, cu puține libertăți individuale.

Spre deosebire de Germania de Est și de Vest, reunite în 1990, diviziunea coreeană se bazează pe un război civil fratricid care rămâne nerezolvat. Cele două Coreei nu au semnat niciodată o înțelegere de pace pentru a pune capăt conflictului și încă nu se recunoscut reciproc ca state.

Această diviziune nerezolvată este motivul pentru care pacea și dezarmarea nucleară sunt prioritățile de vârf ale președintelui Moon Jae-in la summitul de vineri cu liderul nord-coreean Kim Jong Un, a declarat Moon Chung-in, consilier special pentru securitatea națională a președintelui.

Unificarea – un subiect cheie la cele două summituri anterioare, în 2000 și 2007 – nu este de așteptat să fie discutată deloc, a spus el.

„Dacă nu există pace, nu există nici o unificare”, a declarat Moon Chung-in pentru mass-media.

În trecut, unii lideri sud-coreeni au promovat planurile de reunificare, presupunând că regimul autoritar al Coreei de Nord se va prăbuși și Nordul va fi absorbit de Coreea de Sud.

Dar, sub președintele liberal, Moon, guvernul și-a înăsprit abordarea, punând accentul pe reconciliere și coexistență pașnică care ar putea conduce la o eventuală unitate, spun oficialii actuali și foștii oficiali.

”Trei de nu”

Sprijinul public pentru reunificare a scăzut în Coreea de Sud, unde 58% îl consideră necesar, în scădere de la aproape 70% în 2014, potrivit unui sondaj realizat de Institutul Coreei pentru Unificare Națională. Un sondaj guvernamental din 1969 a arătat un sprijin pentru unificare de 90%.

Costul economic ar fi prea mare pentru Coreea de Sud, spune Park Jung-ho, un lucrător de 35 de ani de la birou din Seul, citat de Reuters.

„Sunt ferm împotriva unificării și nu cred că ar trebui să ne unim doar pentru motivul că venim din același grup omogen”, a spus el. „Doresc doar să trăim fără tensiunea pe care o avem azi”.

Pentru a ușura animozitatea, „guvernul nostru ar trebui să recunoască Coreea de Nord ca un vecin egal, la fel cum sunt China sau Japonia”, a spus el.

Estimările costului reunificării au variat foarte mult, depășind 5 trilioane de dolari, un cost care ar trebui suportat în întregime de Coreea de Sud.

Într-un discurs susținut la Berlin în iulie anul trecut, președintele Moon a subliniat ceea ce el a numit „inițiativa de pace a Peninsulei Coreene” cu ”trei de nu”: nici o dorință pentru prăbușirea regimului nord-coreean, nicio urmărire a unificării prin absorbție și nici o urmărire a unificării prin mijloace artificiale.

„Ceea ce urmărim este doar pace”, a spus Moon.

Două Coreei cu granițe deschise

Ambele Coreei au consacrat reunificarea în constituțiile lor, Coreea de Nord descriind-o drept „sarcina supremă a națiunii”.

La fel cum în Coreea de Sud există Ministerul Unificării , Coreea de Nord are propriul Comitet pentru Reunificarea Pașnică a Țării, iar mass-media de stat a menționat unificarea de peste 2.700 de ori începând din anul 2010, potrivit unei analize a articolelor colectate de site-ul KCNA Watch.

O declarație nord-coreeană din luna ianuarie a cerut „tuturor coreenilor de acasă și din străinătate” aă aibă un scop comun: „Să promovăm contactul, călătoriile, cooperarea și schimbul între Nord și Sud pe scară largă pentru a elimina neînțelegerile și neîncrederea reciprocă , pentru îndeplinirea responsabilității șia a rolului de forță motrice a reunificării naționale!”.

Nord-coreenii par să sprijine mai mult procesul de unificare, peste 95% dintre cei care au fugit în Coreea de Sud susțin acest lucru.

În 1993, liderul fondator al Coreei de Nord, Kim Il Sung, a propus un program de reunificare în 10 puncte, care include o păstrarea cele două sisteme și guverne intacte în timp ce granițele sunt deschise.

Până în anii 1970, Coreea de Nord, cunoscută oficial drept Republica Populară Democrată Coreeană, a revendicat constituțional capitala Seulul, iar până în prezent, guvernul sud-coreean numește guvernatori simbolici pentru provinciile din Coreea de Nord.

„Reunificarea complică în cele din urmă mult mai multe obiective imediate, pe termen scurt, indiferent dacă este vorba de denuclearizare sau problema drepturilor omului sau chiar de a dezvolta o comunicare stabilă între Coreea de Nord și Coreea de Sud”, a declarat Ben Forney, asociat la Institutul Asan din Seul .

Piedici

Cele două părți s-au confruntat cu probleme chiar și la o cooperare pe scară mică, cum ar fi Parcul industrial comun Kaesong, unde muncitorii din ambele părți au lucrat împreună până când au fost închise în 2016, pe fondul dezvoltării armelor nucleare de către Coreea de Nord.

Recent, nu au reușit să se pună de acord asupra unui program care să permită familiile divizate să comunice între ele.

Neîncrederea este adâncă. Unii sud-coreeni și americani rămân convinși că Kim Jong-un și-a acumulat arsenalul nuclear ca parte a unui plan pe termen lung de a controla peninsula. Și Phenianul este îngrijorat că prezența militară americană din Coreea de Sud este o forță de invazie care intenționează să-l înlăture pe Kim.

Când Germania de Est și de Vest s-au reunit în 1990, unii credeau că ar putea fi un model pentru Peninsula Coreeană.

Cele două Germanii nu au luptat într-un război civil, iar Germania de Est a avut o influență mult mai relaxată asupra populației sale decât are Coreea de Nord, a scris într-un raport ministerul Unificării, Yang Chang-Seok, în 2016.

Principalul obstacol poate fi Kim Jong-un însuși, despre care analiștii spun că are puține stimulente să accepte compromisurile necesare pentru reunificarea pașnică. Și Coreea de Sud este puțin probabil să fie de acord cu orice acord care permite controlul semnificativ al lui Kim.

China are un interes în menținerea Coreei de Nord ca stat independent și tampon între Coreea de Sud și SUA.

Pe termen lung, abandonarea cerinței pentru unire deplină ar putea permite celor două Coreei să-și amelioreze relațiile, a spus Michael Breen, autorul mai multor cărți despre Coreea.

„Este un fel de contradicție, unificarea este văzută ca un fel de vis romantic, sănătos și naționalist”, a spus Breen, „aceasta fiind, de fapt, sursa multor probleme”.