Consiliul Românilor de Pretutindeni, o boală cronică a diasporei

Ministrul pentru românii de pretutindeni, Andreea Păstîrnac

Parlamentul României și Ministerul Diasporei ar trebui să ”trateze” odată pentru totdeauna această boală, devenită cronică, a diasporei: Consiliul Românilor de Pretutindeni

Înființarea Consiliului a fost ilegală și asta s-a dovedit de nenumărate ori, au spus-o inclusiv cei care au participat. Unii au demisionat, alții au devenit inactivi, alții au fost marginalizați…și a rămas un grup mic și zgribulit care se joacă de-a oamenii mari.

Fostul secretar al Consiliului a demisionat, recunoscând că acolo au fost nereguli crase. ”Mai bine renunțați total la ideea cu CRP. În Romania nu este nevoie de așa o organizație pentru căoricum deciziile le iau instituțiile cu puterea executivă. Am facut parte din acest consiliu și nici delegat al congresului nu doresc să mai fiu…”, scria zilele trecute Aleksandar Savic.

Prim-vicepreședintele Tommy Tomescu a urlat, tunat și fulgerat în toate direcțiile, a făcut tot felul de video, postări pe facebook, a trimis sute mailuri pe la publicațiile românești, prin care aducea probe că acolo, la Congres și după aceea, au fost o groază de ilegalități, scandaluri și jocuri murdare.

Imediat după înființare au fost voci care au denunțat modul ilegal în care s-au desfășurat alegerile și înființarea Consiliului. Laura Hant, din Austria, a demisionat în final. Un om rațional așa procedează. Și Nina Ghiță, din Grecia, a atras atenția prin intermediul presei despre matrapazlâcurile de acolo. Ea nu și-a mai dat demisia, la înființarea noului minister al diasporei se anunțase că se vor da fonduri pentru Consiliu și și-a schimbat ideea. Gurile rele spun că pentru ea tentația rezultată din declarația ministrului a fost mai puternică decât rațiunea.

În fine, foarte mulți membri ai Congresului și Consiliului nu au mai fost contactați, nu au mai avut acces la deciziile pe care un grup restrâns îl iau. Cercul s-a restrâns tot mai mult și în prezent cuprinde doar câteva persoane.

Am trece cu vederea luptele intestine dacă am vedea o activitate a acestui hidos organ…reprezentativ. Dar de un an de zile acolo nu s-a făcut nimic altceva decât vreo două plimbări la Bruxelles, pe banii statului, din care nu au rezultat comunicate sau rezultate concrete, ci doar câteva fotografii din crâșmele capitalei beligiene.

Semnale au venit și de la Paris, acolo unde unii membri ai Consiliului au fost la o plimbare pe banii unui europarlamentar, situație care va fi prezentată în scurt timp de publicațiile din diaspora.

Ultimele reacții pe care acest Consiliu jucăuș le-a avut au fost legate de participarea în comisiile parlamentare ale românilor de pretutindeni.  Ultima, un comunicat legat de o declarație a deputatului Coliu, ne-a lăsat perplecși pe toți. Grupul restrâns al Consiliului ne anunță că ei nu vor să dea socoteală parlamentarilor, ci doar în cazul în care sunt puși pe plan de egalitate, în cadrul Comisiilor parlamentare.

Mai aflăm că tot ei, grupul restrâns, numit ”birou executiv”, au cerut să li se ofere statut de funcționar public…aflăm că vor să facă noul Congres după reguli care să le permită reintrarea…chiar pe 4 ani, să nu se mai căznească după semnături sau acte care să le dovedească activitatea…și lista ar putea continua.

Am cerut de aproape o lună componența acestui birou…niciun răspuns, de la nimeni!

Cuvintele sunt de prisos, concluzia e una singură: Congresul Românilor de Pretutindeni trebuie să devină o instituție a românilor din diaspora, ancorată la realitate, cu oameni capabili și implicați…altfel, vom avea o altă boală cronică trecută pe lista suferințelor comunităților românești din străinătate.