Vladimir Putin se simte intangibil

Foto: Media

Vladimir Putin, președintele Rusiei

După alegerile din Rusia în acest week-end și obținerea previzibilă a unui nou mandat de președinte pentru Vladimir Putin aproximativ 20% din populația lumii și 17% din teritoriul lumii va fi condusă de doi indivizi care slujesc, necontestați, pe viață. În China, președintele Xi Jinping a obținut un astfel de mandat săptămâna trecută.

Popularitatea lui Vladimir Putin pe plan intern pare direct proporțională cu intensitatea criticilor din Occident. Este un paradox care îi dezarmează pe observatorii occidentali.

Majoritatea rușilor îl asociază pe Vladimir Putin cu stabilitatea și cu o relativă prosperitate.

Vladimir Putin a realizat duminică cel mai bun scor obţinut vreodată în alegeri.

Alexander Baunov, analist politic la Centrul Carnegie din  Moscova a spus: “În Rusia nu au fost alegeri în sensul occidental al termenului. Dar sprijinul este mai mult sau mai puţin real. Şi, pentru Occident, rezultatul înseamnă că dacă vrei să tratezi cu Rusia – şi n-ai cum să n-o faci, e un jucător prea mare – trebuie să tratezi cu Putin”.

Fostul agent KGB a fost catapultat în 1999 la şefia guvernului. În urma unui val de atentate, Putin a declanşat al doilea Război în Cecenia, un conflict sângeros, marcat de atrocităţi ale armatei ruse. Acest război a fost fundamentul popularităţii sale în Rusia în chip de bărbat puternic căruia nu-i este frică de decizii dificile.

Instalat la Kremlin pe 31 decembrie 1999, Vladimir Putin era aparent copleşit de misiune. Era însă o şovăială înşelătoare. Rusia era încă într-o stare de mahmureală post-sovietică. Presa era plină de titluri despre crime la comandă, armata nu-şi putea permite nici măcar şosete pentru soldaţii, iar bugetul ţării era dependent de împrumuturi externe.

După 18 ani, prietenii lui Putin conduc economia, iar armata rusă renaşte. Vladimir Putin este aparent discret, dar pozează constant în mascul alfa: călăreşte în galop cu bustul gol prin taiga, face demonstraţii de judo și  stinge incendii la comanda unui bombardier.

Simon Sebag Montefiore: “(Putin) demonstrează forță şi proiectează o imagine de putere militară. Asta e formula lui şi a fost formula tuturor liderilor ruşi, de la Romanovi la Stalin: securitate şi prosperitate acasă, glorie în străinătate! De aceea, Putin a intervenit în Siria, în Ucraina. Dar Siria s-a dovedit un front militar mult mai dificil și mai alunecos decât anticipa. Iar economia Rusiei e debilă. Nu a fost reformată”.

O întreagă generaţie nu a cunoscut niciodată o Rusie fără Vladimir Putin. Păstrarea puterii este un imperativ autocratic.  Nu este surprinzător că Putin a reușit să acumuleze majoritatea covârșitoare a voturilor la fiecare dintre candidaturile sale.

Acum, își va înlocui vechea gardă cu oameni noi, tehnocrați mai tineri, copii ai vechilor săi prieteni, așa că Vladimir Putin va fi înconjurat de” nepoți”.

Liderul de la Kremlin jocă strategic pe termen lung.

George Kennan, ambasadorul SUA în Uniunea Sovietică sub președintele Truman, în timpul mandatului său a dezvoltat conceptul de „izolare” pe care a expus-o în „telegramă lungă” de 40 de pagini pe care a trimis-o Departamentului de Stat..

„Principalul element al oricărei politici a Statelor Unite față de Uniunea Sovietică trebuie să fie o limitare durabilă, dar fermă și vigilentă a tendințelor expansive rusești”, a scris Kennan Departamentului de Stat, atribuind aceste motivații „sensului tradițional și instinctiv al Rusiei de nesiguranță „. În acest sens, ca și în multe altele, Putin este o reflexie perfectă a mentalității colective a celor pe care îi conduce.

Asta înseamnă că astăzi este aproape la fel cu ceea ce sugera Kennan cu peste o jumătate de secol în urmă.

Putin simte nevoia puternică de a diviza NATO. Și a lucrat cu hotărâre încercând să scoată Turcia din alianță,  provocând statele baltice de la periferia de nord cu desfășurarea de arme avansate.

Otrăvirea lui Serghei Skripal și a fiicei sale în Marea Britanie joacă bine în acest scenariu, atât în ​​străinătate, cât și acasă. Televiziunea de stat rusă arată un atac justificat împotriva unui trădător față de țară.

Expulzarea a 23 de diplomați ruși din Londra ca represalii permite Rusiei să-și reconstruiască postul FSB cu operatori noi, puțin cunoscuți serviciilor secrete britanice, permițând în același timp Kremlinului să expulzeze o serie de agenți britanici care sunt bine conectați la sistemul rusesc.

Până în prezent, nicio țară nu a impus Rusiei sancțiuni care să funcționeze eficient.