Centenarul Unirii cu Moldova

Foto: Media

Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu,

Se împlinesc o sută de ani de la unirea teritoriului de peste Prut cu România, la sfârșitul Primului Război Mondial. Pe acest fond, Parlamentul s-a reunit într-o ședință solemnă.

Parlamentarii vor adopta o „Declaraţie solemnă pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, România, la 27 martie 1918”, prin care „se va reflecta unitatea poporului şi a limbii române, rolul avut de înaintaşii politici şi drumul care trebuie urmat de oamenii politici de astăzi, precum şi dorinţa comună de a continua procesul de modernizare şi integrare instituţională în UE”.

Marele absent este președintele Klaus Iohannis.

Pemierul Viorica Dăncilă și miniștri cabinetului său participă la ședința solemnă.

În cadrul solemnității sunt prezente figuri importante, precum: Patriarhul Daniel, fostul președinte al României, Emil Constantinescu, o delegaţie a Republicii Moldova, condusă de către Andrian Candu și MS Margareta, Custodele Coroanei române.

Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a declarat, marţi, că, după exemplul anului 1918, doar „vrerea” Parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău, exprimând voinţa poporului român din România şi din Moldova, va putea reface ceea ce a făcut Sfatul Ţării cu un veac în urmă şi „a desfăcut hotărârea arbitrară a marilor puteri totalitare în 1940”.

„Nădăjduiesc că vom găsi curajul, la Bucureşti, ca şi la Chişinău, de a lua o asemenea decizie. Numai lipsa de încredere în propria noastră capacitate de a construi împreună o naţiune democratică, liberă şi indivizibilă ne poate împiedica să ne punem şi noi semnăturile pe un act al unirii”, a susţinut Tăriceanu, la şedinţa solemnă a Parlamentului dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

El a afirmat că această şedinţă solemnă nu ar trebui să aibă numai o însemnătate istorică, oricât de „monumentală” ar fi aceasta.

„Să dovedim cu ocazia acestei aniversări că semnificaţia politică a evenimentelor de acum un veac nu şi-a pierdut caracterul actual şi nici capacitatea de a ne mobiliza voinţele”, a adăugat Tăriceanu.

Potrivit preşedintelui Senatului, evenimentul de acum un secol oferă o lecţie la care trebuie să se reflecteze cu mare atenţie.

„Revoluţia democratică a făcut România întreagă şi mare, în vreme ce totalitarismul a fragmentat din nou România. Când democraţia este abandonată sau abuzată, naţiunea devine divizibilă şi fragilă. Această lecţie rămâne valabilă şi astăzi. Ca români, am învăţat, începând din 1940, că nu litera tratatelor, alianţele internaţionale şi forţa armelor păzesc naţiunea. Dar pare că nu am înţeles încă pe deplin că singura pavăză a naţiunii este calitatea democraţiei pe care este capabilă să o pună în operă. Cel mai eficient şi paradoxal cel mai costisitor program de înzestrare a unei naţiuni este cel care înarmează fiecare cetăţean cu drepturi şi libertăţi inalienabile, care îl echipează cu cele mai puternice garanţii constituţionale şi procedurale în faţa abuzurilor statului. Pentru că cetăţenii abuzaţi de instituţiile propriului stat nu vor fi predispuşi, orice ar spune ideologiile naţionaliste şi miturile patriotice, să reziste agresiunii unui stat străin. Trăind sub dictatură în 1940, românii nu au avut forţa morală să refuze ultimatumul sovietic şi dictatul nazist. Au deplâns frângerea naţiunii, dar nu li s-au opus”, a punctat Tăriceanu.

Preşedintele Senatului a spus că ideologia naţională a anilor ’30 – ’40, resuscitată de naţional-comunismul ultimelor două decenii ale regimului totalitar, „ne-a învăţat să privim actul unirii, pregătit cu mari sacrificii şi trudă, proclamat de Sfatul Ţării de la Chişinău pe 27 martie 1918, ca pe un episod memorabil şi, din păcate, reversibil al procesului de înfăptuire a idealului unităţii naţionale româneşti”.

„Sfatul Ţării a constatat simplu şi firesc că poporul moldovean era parte a poporului român şi că ţara care îşi căuta destinul după destrămarea imperiului ţarist era altceva decât o parte înstrăinată a Moldovei istorice. Această conştiinţă identitară a fost o condiţie necesară, dar nu şi suficientă a unirii. Ce au avut în plus faţă de noi oamenii politici de la Bucureşti şi de la Chişinău? Neîndoielnic, pasiunea pentru democraţie, credinţa că naţiunea se cuvine să fie întregită, pentru că este singurul trup cunoscut al democraţiei, unicul cadru constituţional în care democraţia se poate manifesta prin instituţii şi proceduri care să garanteze drepturile şi libertăţile cetăţeneşti”, a declarat Călin Popescu-Tăriceanu.