ACHITARE după ANULAREA interceptărilor obţinute prin Protocolul SRI-Parchetul General

Foto: Media

Curtea Militară de Apel Bucureşti a achitat definitiv un subofiţer de la Jandarmeria Bihor, pentru luare de mită, pentru că interceptările care au stat la baza condamnării din primă instanţă şi au fost obţinute în baza protocolului PÎCCJ-SRI sunt nule, în motivare fiind criticate şi echipele mixte.

Cantemir Groza, subofiţer la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bihor a fost acuzat că în vara 2014 şi în perioada decembrie 2014-februarie 2015 a primit de la mai multe persoane mită aproape 6.000 de lei şi 62 de cartuşe de ţigări netimbrate, în schimbul protecţiei ca vânzării ilegale de ţigări în Piaţa Cetate din Oradea şi a furnizării unor informaţii nepublice. În primă instanţă, acesta a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, iar în luna iulie (la apel), Curtea Militară de Apel Bucureşti l-a achitat definitiv pe bărbat.

În motivarea soluţiei de achitare, magistraţii arată că probele care au stat la baza condamnării în primă instanţă sunt interceptăr obţinute în baza protocolului încheiat între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi SRI, ele fiind NULE.

„Apărătorul inculpatului a arătat că este în imposibilitatea de a formula apărările adecvate prin interzicerea accesului la fişa postului inculpatului (secretă), contrar jurisprudenţei CEDO; a arătat, de asemenea, că probele obţinute prin mijloace tehnice speciale sunt afectate de protocolul strict secret dintre Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vigoare şi aplicabil la data faptelor, solicitând înlăturarea acestor probe ca fiind obţinute în afara cadrului procesual penal”, se arată în motivare.

În motivare, se arată că urmărirea penală s-a desfăşurat iniţial de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi ulterior de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, încât unele probe obţinute prin metode speciale de supraveghere şi cercetare (interceptarea comunicaţiilor) care au fundamentat acuzaţiile imputate inculpatului, au fost obţinute nu numai în temeiul legii, ci şi în baza “Protocolului de cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securităţii naţionale” cu caracter STRICT SECRET, înregistrat la data (04.02.2009) cu nr. 00750. Documentul a fost declasificat la 29.03.2018, când a primit un alt număr de înregistrare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv 884/C, fiind publicat.

„Plecând de la premisa că protocolul obligă părţile la „cooperare”, instanţa de control judiciar constată că la data folosirii mijloacelor speciale de supraveghere şi cercetare, protocolul (strict secret!) a fost aplicat şi în prezenta speţă, aşa cum dispune art. 60 „ Părţile vor asigura însuşirea, cunoaşterea temeinică şi aplicarea întocmai a prevederilor protocolului de către personalul propriu, inclusiv de către parchetele teritoriale şi direcţiile judeţene de informaţii, în raport cu sarcinile ce le revin în aplicarea acestora„). Domeniul cooperării celor două instituţii este publicat în art. 2, care dispune că: „Părţile cooperează, potrivit competenţelor şi atribuţiilor prevăzute de lege, în activitatea de valorificare a informaţiilor din domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunilor împotriva securităţii naţionale, a actelor de terorism, infracţiunilor ce au corespondent în ameninţările la adresa securităţii naţionale şi a altor infracţiuni grave, potrivit legii”, se arată în motivarea Curţii Militare de Apel.

Magistraţii au arătat că orice normă juridică trebuie să fie „edictată în acord cu principiile constituţionale, principii care exclud categoric ca Protocolul STRICT SECRET să fie încorporat într-un mod obscur în procedura penală”.

„Dintre multitudinea de efecte (nocive, contrare principiilor constituţionale, ceea ce a impus secretizarea lor) unul are o rezonanţă aparte, respectiv lucrul în echipe mixte, pentru documentarea faptelor prev. în art.2 (cele privind securitatea naţională, actelor de terorism, infracţiuni ce au corespondent la adresa securităţii naţionale (!) şi a altor infracţiuni grave). Atributul conferit lucrătorilor Serviciului Român de Informaţii, constituiţi în echipe mixte cu procurorii prin art.3 lit.g) din Protocol – este ataşat celui al procurorului, aspect care conferă acestora calitatea de subiecţi procesuali oficiali. Curtea apreciază că reglementarea în acest domeniu nu poate fi realizată decât printr-un act normative cu putere de lege. Consecinţa firească dedusă din competenţele conferite lucrătorilor Serviciului Român de Informaţii prin art.3 lit.g) din Protocol – este aceea a nulităţii absolute a probelor obţinute (informaţiile rezultate din exploatarea mijloacelor speciale de supraveghere şi cercetare ); aceste probe au fost furnizate de un organ fără atribuţii judiciare, cu identitatea secretă”, arată motivarea.

Magistraţii mai consideră că a fost nesocotit principiul loialităţii probelor – prin activitatea comună a echipelor mixte urmând o procedură secretă, iar constatarea nulităţii, indiferent dacă aceasta este absolută sau relativă, determină lipsirea de efecte juridice a actului afectat din momentul efectuării acestuia, iar nu din momentul constatării nulităţii.

„În consecinţă, sunt nule absolut probele obţinute de echipele mixte organizate. Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.Totodată, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr.22/18.01.2018 (Monitorul Oficial nr. 188 din 26.02.2018), vor fi eliminate fizic din conţinutul dosarului probele astfel obţinute, pentru garantarea efectivă a prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului şi a dreptului la un proces echitabil a acestuia”, se mai arată în document.