Andrei Pleșu: Cursuri de astrologie la Parchetul General

Foto: Media

Andrei Pleșu

Filosoful Andrei Pleșu, absolvent al Institutului de Arte Plastice, a susținut, miercuri, la Parchetul General o prelegere cu tema „Poziția Justiției în Ordinea Cosmică”, unde a participat și procurorul general Augustin Lazăr.

Conceptul de justiție diferă în fiecare cultură. O teorie timpurie a justiției a fost stabilită de filosoful  Platon în lucrarea sa Republica.

În filosofie, Justiția este o idee etică

Ideea Justiției ocupă un loc central atât în ​​etică, cât și în filosofia juridică și politică. În mod clasic, Justiția este considerată drept una dintre cele patru virtuți cardinale ( prudența, curajul, cumpătarea și justiția/dreptatea).

În secolul al XVII-lea, teoreticieni precum John Locke au susținut drepturile naturale ca fiind derivate ale justiției (Michael Zuckert – The Natural Rights Republic, Notre Dame University Press, 1996, pp. 73–85).

Gânditorii care susțin contractul social afirmă că justiția este derivată din acordul reciproc al tuturor celor interesați. În secolul al XIX-lea, filosofii din curentul etic utilitarian, inclusiv John Stuart Mill, au declarat că justiția este ceea ce are cele mai bune consecințe pentru societate. Teoriile justiției distributive privesc ceea ce este distribuit, între care urmează să fie distribuite și care este distribuția corespunzătoare.

Filosofii care susțin egalitarismul afirmă că justiția nu poate exista decât în ​​coordonatele egalității. Faimosul filosof american John Rawls (1921-2002) a descris Justiția ca fiind „prima virtute a instituțiilor sociale“ (Rawls 1971, p.3 Rawls, 1999, p.3). Rawls a folosit teoria contractului social pentru a arăta că justiția, și mai ales justiția distributivă, este o formă de corectitudine. Drepturile de proprietate iau o imagine deontologică a justiției distributive și afirmă că justiția bazată pe drepturi de proprietate maximizează bogăția globală a unui sistem economic.

În religia creștină, Justiția aparține lui Dumnezeu

Judecata divină înseamnă judecata lui Dumnezeu sau a altor ființe supreme într-o religie.

În doctrina creștină, judecata divină (latin judicium divinum), ca un act iminent al lui Dumnezeu, denotă acțiunea dreptății lui Dumnezeu prin care destinul creaturilor raționale este hotărât în ​​funcție de meritele și demersurile lor.

La început, Dumnezeu a pronunțat hotărârea asupra întregii rase umane, ca urmare a căderii reprezentanților săi, a primilor părinți (Genesa Genesis). Moartea, infirmitățile,mizeria și bolile sunt consecințele acestei sentințe originale. În afară de aceasta, au existat judecăți speciale asupra anumitor persoane și popoare. Frica de Dumnezeu este o idee fundamentală în Vechiul Testament și insistă, în principal, pe aspectul punitiv al hotărârii (vezi Proverbe 11:31; Ezechiel 14:21).

Există, de asemenea, o judecată a lui Dumnezeu în lume, care este subiectivă. Prin fapte o persoană aderă sau se abate de la legea lui Dumnezeu și, prin urmare, se pune în sfera de aprobare sau de condamnare. Într-un fel, fiecare individ își exercită judecata asupra ei înșiși. De aici, este declarat că Hristos nu a venit să judece ci să salveze (Ioan 3:17; 8:15; 12:47). Judecata internă se desfășoară conform atitudinii unei persoane față de Hristos (Ioan 3:18).

Destinul etern al omului va fi decis la sfârșitul timpului. Există o judecată particulară, la ceasul morții fiecăruia, care este sfârșitul timpului pentru individ, și judecata generală, la sfârșitul vremurilor, care este sfârșitul timpului pentru rasa umană.

În astrologie, Justiția/Balanța aparține cosmosului

În astrologie Justiția este reprezentată de Balanță/Libra (♎), al șaptelea semn astrologic din Zodiacul european, se întinde între 180 ° și 210 ° longitudine celestă. Sub zodia tropicală, Soarele tranzitează această zonă în medie între 23 septembrie și 23 octombrie.

Simbolul scalelor se bazează pe cântările Justiției deținute de Themis, personificarea greacă a legii și obiceiurilor divine. Justiția a devenit inspirația pentru prezentările moderne ale Doamnei Justiția. Planeta conducătoare pentru Libra este Venus. Libra este singura constelație zodiacală pe cer reprezentată de un obiect neînsuflețit. De-a lungul istoriei, celelalte unsprezece semne sunt reprezentate fie ca personaj animal, fie ca mitologii.

Potrivit romanilor din primul secol, Libra a fost un impuls. Se spune că, Luna se afla în semnul Balanței când a fost înființată Roma. Totul a fost echilibrat sub acest semn neprihănit. Scriitorul roman Manilius a spus că Libra era semnul „în care anotimpurile sunt echilibrate”. Atât orele din zi, cât și orele de noapte se potrivesc reciproc.

În Grecia antică, Justiția era reprezentată de constelația dintre Fecioară și Scorpion.  Ei au numit zona „chelae”, care s-a tradus „ghearele” care pot ajuta la identificarea stelelor individuale care alcătuiesc constelația completă a Balanței.