Stocarea digitală a datelor în ADN

Stocarea digitală a datelor în ADN se referă la orice proces de stocare a datelor digitale în secvența de bază a ADN-ului.

Această tehnologie utilizează ADN artificial realizat prin sinteza oligonucleotidelor disponibile, apoi este secvențiat și stocat.

Sistem de stocare este mai compact decât sistemele de stocare pe benzi magnetice sau a unităților de disc din cauza densității datelor ADN.

În prezent, s-a raportat că într-un 1 gram de ADN ar putea fi stocate 215 de petabiți (215 milioane gigabytes). Longevitatea stocării ADN-ului depinde de condițiile în care este păstrar, respectiv temperaturi reci, uscate și ferit de lumină.

Studiul asupra ADN-ului unui mamut lățos de acum 60.000 de ani indică rezistența la uzură, deoarece ADN-ul este mecanismul universal și fundamental de stocare a datelor biologice. Aceste caracteristici au determinat cercetătorii implicați să numească această metodă de stocare a datelor „apocalipsa-dovadă” deoarece „după un ipotetic dezastru global, generațiile viitoare ar putea găsi în cele din urmă magazinele ADN și să le poată citi”. Este totuși un proces lent, deoarece ADN-ul trebuie să fie secvențiat pentru a prelua datele și astfel metoda este destinată utilizărilor cu o rată scăzută de acces, cum ar fi arhivarea pe termen lung a unor cantități mari de date științifice.

Microsoft anunță că cercetătorii săi împreună cu oamenii de știință de la Universitatea din Washington au realizat au pus piatra de temelie în stocarea ADN-ului.